Mc 7,1-13
În textul evangheliei de astăzi vom vedea cum farisei au rămas surprinși când au văzut că discipoli lui Isus mâncau cu mâinile nespălate în mod ritualic.
Stricta respectare a legilor, de către acești farisei, reprezenta o mare slăbiciune pentru alți. Grija lor pentru regulilor exterioare, uneori le întuneca grija pentru atitudinile interioare. Ritualurile deveniseră mult mai importante pentru uni decât ceea ce privea inima, precum iubirea și mila. Acești lideri religioși impun aceste reglementări ca mijloace de a face oameni să îl mulțumească pe Dumnezeu. A neglija tradiția bătrânilor însemna să îl ofensezi pe Dumnezeu. A eșua în a face aceasta, în ochi poporului evreu, însemna să nu fii vinovat de maniere rele, să nu fii murdar în sensul sănătății, însă să fii necurat în ochi lui Dumnezeu. Pentru acești oameni, a mânca cu mâini necurate e o cale prin care demoni te puteau ataca și prin care deveneai predispus sărăciei și distrugeri.
Pentru unui oameni, mâncarea e o binecuvântare de la Dumnezeu, pe care ei ar trebui să o i-a cu respect și recunoștință. Nu ar trebui să lupte înaintea harului lui Dumnezeu. Ar trebui să lase orice rea-voință și toate grijile în urmă când vin la masă. Ar trebui să împartă și să fie sensibili la nevoile unuia sau ale altuia de la masă. Ar trebui să lase ceva și pentru cei care întârzie la masă. Nu trebuie să lase nimic in farfuriile lor, deoarece sunt alți în lume care nu au nimic să mănânce. Cu alte cuvinte, trebuie să împărțim mâncarea cu aproapele nostru care nu are nimic de mâncare. Isus, astăzi, ne spune, ca nu ajunge faptul spălarea pe mâini când mâncăm ci trebuie să ne curățăm și inimile.
