Ier 17,5-8
1Cor 15,12.16-20
Lc 6,17-18a.20-26
Sfânta Clara, ucenică fidelă a sfântului Francisc, se afla în agonie. Fratele Ginepro merge să o viziteze. Când fratele a ajuns la patul ei, ea îşi întoarce faţa, îl priveşte pe fratele simplu şi îl întreabă: „Nu ştiţi nimic nou despre bunul Dumnezeu?”
Astăzi doresc să vă răspund vouă la această întrebare, să vă spun ceva nou despre bunul Dumnezeu. Astăzi doresc să vă spun că toți cei care se lasă iubit de către Dumnezeu este cel mai fericit dintre toți. De ce oare? Răspunsul îl vom afla în minutele următoare.
Dar mai întâi, care îmi poate spune despre ce a fost vorba în textul evangheliei de astăzi? Ce a făcut Isus astăzi? Pe scurt, Isus a spus mulțimii dar și ucenicilor săi vestitele fericiri. Mai exact, Isus se afla pe munte cu ucenici săi, la un moment dat au coborât cu toți jos de pe munte, la câmpie unde se afla un alt număr mai mare de ucenici ai lui dar și o mulțime imensă de oameni veniți de pretutindeni. Isus când a văzut acea mare mulțime de oameni și ucenici s-a entuziasmat și le-a spus fericirile. Câte fericiri ne-a transmis Isus astăzi, în acest pasaj evanghelic? Patru fericiri. Și le luăm pe rând.
Prima fericire se referă la cei săraci, fiindcă aceștia vor moșteni împărăția cerurilor. De ce oare cei săraci iar cei bogați nu? Fiindcă cei săraci nu au atât de multe preocupări și distrageri decât cei bogați, fiindcă sărăcia și lipsurile te fac mai umil, mai ascultător în ochi lui Dumnezeu, dar mai ales față de oameni, față de cei din jur. Pe scurt, săvârșesc mai puține păcate.
Apoi, cea de-a doua fericire, la ce se referea? La cei înfometați. De ce oare Isus îi numește pe aceștia fericiți? Fiindcă cu toate că ei simt foamea trupului în această lume, în cea viitoare ei sunt cei care se vor sătura, care vor avea sufletul plin de iubirea și grija Domnului.
Cea de-a treia fericire transmisă de Isus astăzi, la cine face referință? La cei care plâng. Iar aici nu intră toți cei care plâng, de exemplu copii care plâng că nu primesc ceea ce vor. Ci cei care plâng din cauza durerii provocată de cei din jurul lor. De ce îi numește Isus fericiți? Fiindcă aceștia vor primi răsplata pentru suferința pe care au suportat-o aici pe pământ, fiindcă ei vor fi alinați pentru plânsul lor. Fiindcă, după cum bine știți cu toți, plânsul mereu vine după o suferință, durere, indiferent de locația ei, că e trupească sau sufletească.
Și ce-a de-a patra fericire la ce face referință? La cei care sunt excluși și urâți de către comunitatea în care trăiesc sau trăiau. Însă nu toți, ci doar cei care sunt urâți din cauza credinței lor în Cristos Isus, cei care au fost excluși, dați afară din comunitate fiindcă nu erau în rând cu lumea, ci cu Cristos.
După ce enunță aceste patru fericiri, Isus trece pe partea opusă și transmite mulții ce se întâmplă cu cei care fac exact opusul. Ia să vedem care îmi poate spune ce se va întâmpla cu aceștia, cu cei păcătoși? Va fi vai și-amar de ei.
Ce vrea Isus să ne transmită de fapt astăzi, prin ceea ce am auzit atât în textul evangheliei de astăzi cat și la celelalte lecturi?
În primul rând, că fericirea nu constă în a te încrede în lucrurile din această lume.
Apoi, că este binecuvântat cel care se încrede în Domnul, după cum am auzit în prima lectură.
Apoi că cel care este fericit cu adevărat este doar cel care este prieten al Domnului. Și în ultimul rând, că există cu adevărat fericire a vieții veșnice, că cei care au plecat deja dintre noi și au practicat cum trebuie toate acestea, se bucură deja de fericirea veșnică a celor sfinți.
În încheiere vă invit să nu uităm niciodată și să punem mereu în practică ceea ce ne-a transmis Isus astăzi, adică:
Toţi vă dispreţuiesc, eu vă ajut.
Toţi vă blestemă, eu vă binecuvântez.
Toţi vă alungă, eu vă primesc.
Toţi vă fac să plângeţi, eu vă voi da bucurie.
Toţi vă fură, eu vă voi îmbogăţi. Amin
