1Sam 26,2.7-9.12-13. 22-23
1Cor 15,45-49
Lc 6,27-38
„Într-o zi – povestește Angelica, o profesoară din Coreea – părinţii mei se certau. Mama a spus plângând că vrea să plece la verișoara ei şi să ne părăsească. Eu şi fratele meu am rugat-o să rămână. Dar mama ne-a cerut să fim înțelegători şi a spus că nu mai poate rămâne. La sfârșit, i-am spus: «Călătorie plăcută». Când am rămas singuri, ne-am rugat mult pentru ea. După cinci zile, mama s-a întors şi s-a împăcat cu tata”.
E frumos să ai o inimă mare, care știe să ierte! Pe cine cunoașteți voi, care a avut și încă are o inimă mare, cea mai mare, care știe și iartă necontenit enorm de mult? Isus. Iar în textul evangheliei de astăzi, Isus ne-a îndemnat la acest lucru.
Dar despre ce a fost vorba în evanghelia de astăzi? Ce a făcut Isus astăzi? Pe scurt, Isus le-a vorbit ucenicilor. Mai exact, după ce Isus a coborât de pe munte, unde se rugase, și după ce, în duminica trecută am văzut că le-a vorbit mulțimilor, la câmpie, despre fericiri, astăzi, vedem cum Isus, îi i-a pe ucenici deoparte și le dă niște învățături, învățături pe care tocmai le-am citi și pe care tocmai le-ați auzit. Dar despre ce învățături e vorba? În primul rând Isus le-a vorbit despre iubirea față de dușmani, iar mai la final despre judecarea aproapelui.
Însă ceea ce trebuie să reținem noi astăzi e acel îndemn al lui Isus care sună cam așa, „Fiţi milostivi, precum Tatăl vostru milostiv este”. Îndemn prin care Isus dorește să ne învețe că va trebui să iubim întotdeauna, că va trebui să îi iubim pe toți, și în ultimul rând că va trebui să iubim mult. Și le vom lua pe rând.
În primul rând, Isus ne învață că va trebui să iubim întotdeauna, adică mereu. Însă întrebarea e, în acest mereu, intră și momentele în care aproapele ne supără tare, în care ne rănește, în care, de exemplu, mă bate? Da. În acest mereu, intră toate momentele, toată viața, fiecare secundă, de când ne trezim, până ne punem iar la somn, iar a doua zi va trebui să o luăm de la capăt. Iar pentru a putea reuși să facem aceasta va trebui să punem în practică mereu, un alt îndemn al lui Isus, acela de a ierta, de șaptezeci de ori câte șapte, adică la infinit, fiindcă asta e unul din aspectele care ne caracterizează pe noi creștini, iertarea împărțită și dăruită întotdeauna, mereu.
În al doilea rând, Isus ne învață că va trebui să îi iubim pe toți? Cine întră în acest cuvânt, toți? Toți creștini, care sunt buni cu noi? Toți cei care ne dau tot ce vrem când vrem noi? Nu. Ci prin toți intră toți cei care se află în jurul nostru, indiferent că e sărac, bogat, că e creștin, că e ateu sau de altă religie. Indiferent că e îmbrăcat jalnic sau că e bolnav, că miroase sau că ne-au bătut sau că ne-au făcut ceva rău. Isus ne poruncește să îi iubim pe toți și nu oricum, ci gratuit, fără să urmărim diferite interese, scopuri ascunse, ca atunci când ne dăm bine pe lângă mama doar pentru a obține o bucată de ciocolată sau bani de discotecă. Iar ca să realizăm aceasta va trebui să nu fim violenți, răzbunători când suntem respinși sau răniți, ci să răspundem acestora cu iubire.
În al treilea rând, Isus ne învață că va trebui să iubim mult. Va trebui să iubim enorm de mult, până ne doare, după cum am mai spus și cu alte ocazii. Iar pentru ca să facem aceasta cum trebuie va trebui să renunțăm la ură, și va trebui să dorim bine, să iubim, să facem bine tuturor celor care ne fac răul.
În încheiere va trebui să nu uitați că dacă răspundem unei jigniri, unei injurii, unui gest de aroganță cu o altă jignire, o altă injurie, un alt gest de aroganță, răul se va înmulți. Dacă răspundem răului cu binele, răutatea se diminuează și dispare… iar lumea devine tot mai frumoasă și mai dreaptă: devine tot mai mult împărăția lui Dumnezeu-iubire. Amin
