Sir 27,4-7
1Cor 15,54-58
Lc 6,39-45
O femeie se plângea unei prietene că are o vecină dezordonată. „Ar trebui să vezi cât de murdari sunt copiii ei, ca să nu mai vorbim despre casă! Aproape îmi este rușine că locuiesc în acea zonă. Privește ce dungi negre sunt pe prosoape!”
Prietena s-a apropiat de fereastră şi a exclamat: „Cred că prosoapele ei sunt curate, dragă, dungile sunt pe geamurile tale”
În urma aceste scurte povestioare, destul de amuzante, voi ce părere aveți, cine vede cel mai bine? Ce care este bun, sau cel care este rău? Cel care căută să îl judece pe aproapele sau cel care își vede de treaba lui? Cel Bun desigur. Iar n textul evangheliei de astăzi, Isus ne-a vorbit tocmai despre acest lucru.
Dar despre ce a fost vorba în evanghelie? Cea făcut Isus astăzi? Pe scurt, a continuat să le vorbească mulțimii și discipolilor. După ce în duminicile trecute, am văzut că Isus le-a vorbit mulțimii și discipolilor întâi despre fericiri și amenințări, iar apoi despre iubirea față de dușmani și despre judecarea aproapelui. Astăzi, Isus își continuă discursul cu o parabolă, prin care dorește să îi facă pe ascultători lui să înțeleagă ce înseamnă să judeci aproapele, să îl judeci fără să îți dai seama de greșelile proprii.
Bine, dar ce legătură are povestioara cu evanghelia, vederea bună cu greșelile? Simplu, despre asta a fost vorba în parabola spusă de Isus astăzi, despre a vedea mai bârna din ochiul tău și apoi să te uiți la fratele tău, la paiul din ochiul lui. Sau altfel spus, de exemplu în cazul povestioare precedente, mai întâi spală-ți geamul și apoi critică-ți vecina, asta dacă îți mai rămâne ceva de criticat.
Dar ce dorește Isus să ne transmită astăzi, de fapt? Isus dorește să ne transmită trei lucruri.
În primul rând, că cel orb nu poate fi călăuză, ghid și că cel ignorant nu poate fi învățător. De ce un orb nu poate fi călăuză? Fiindcă nu are cum să vadă drumul ca să îi poată ghida pe restul după el. Care este cel mai bun văzător dintre noi toți? Isus este cel care vede cel mai bine, mai bine decât noi toți. Isus este cel mai bun dintre învățători. Numai împreună cu Isus vom putea vedea clar drumul care duce în cer. Numai împreună cu Isus vom putea știi, încă de pe acum, ce ne așteaptă acolo. De aceea, dacă stăm alături de Isus, care ne învață și ne călăuzește mereu, atunci vom reuși să vedem, nu numai cu ochi buni, ci și cu inima.
În al doilea rând, Isus dorește să ne transmită astăzi, că nu avem cum să vedem bine cu inima, dacă nu putem vedea fără iubire. De ce oare? Fiindcă o inimă fără iubire este o inimă goală. Iar o inimă goală nu are cum să vadă pe unde e drumul spre cer. Însă dacă ne lăsăm inimile să fie umplute de iubire, mai ales de iubirea față de Dumnezeu, atunci vom începe să acționăm cu adevărat bine, așa cum trebuie, vom ajunge să vedem drumul dar mai ales să mergem pe drumul spre cer pe care ni-l arată Isus.
Și în ultimul rând, Isus dorește să ne transmită astăzi, că doar împreună c el vom putea deveni cu toți buni. Iar pentru a fi împreună cu Isus va trebui să fim una cu Isus adică va trebui să gândim asemenea lui Isus, va trebui să judecăm asemenea lui Isus, va trebui să acționăm asemenea lui Isus, va trebui să iubim asemenea lui Isus, dar mai ales va trebui să trăim asemenea lui Isus. Care e cel mai bun loc de unde putem afla toate acestea? Tot ceea ce a făcut Isus? Din Biblie, mai ales din evanghelii, care se tot citesc și explică la fiecare sfântă Liturghie. Motiv și pentru care trebuie să fiți mereu atenți să să participați activ.
Și voi încheia cu o povestioară, cu ceea ce s-a întâmplat sau mai bine zis, a făcut sfântul Filip Neri.
Într-o zi, la Roma, sfântul Filip Neri s-a dus să spovedească o femeie în aparenţă foarte evlavioasă, dar care blestema şi calomnia foarte uşor.
Sfântul a ascultat cu răbdare penitenta, apoi i-a spus:
– Ca pocăinţă, vei lua o găină, vei parcurge străzile principale ale Romei, smulgându-i uşor penele pe care le vei arunca în vânt. Apoi te întorci la mine.
Femeia s-a supus. La întoarcere, sfântul a adăugat:
– Pocăinţa nu s-a terminat încă. Acum trebuie să reiei străzile parcurse şi să strângi toate penele pe care le-ai aruncat!
– Dar este imposibil! a răspuns femeia.
Sfântul Filip a încheiat atunci foarte serios:
– Aşa este şi cu blestemele, vorbele de rău şi calomniile. Foarte uşor pot fi împrăştiate pretutindeni şi repararea este foarte des imposibilă. Amin.
