Mt 9,14-15
Conform legii mozaice, exista doar un post obligatoriu pe an. Post însemna că nu trebuie să mănânci deloc între orele de la apus până la răsărit. Discipoli lui Ioan și mulți farisei posteau două zile în fiecare săptămână, Marțea și Joia. Cu toți au fost de acord asupra faptului că Ioan Botezătorul și acești farisei erau oameni sfinți. Prin urmare, dacă Isus era o persoană bună, el și discipoli lui, ar fi trebuit și ei să postească. Însă răspunsul pe care îl dă Isus astăzi lor e Pot oare nuntaşii să plângă atât timp cât mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti“
Acest răspuns i-a deranjat foarte tare pe lideri evreilor, i-a deranjat foarte tare locul în 
care bătea Isus, că uneori postul nu îl face pe Dumnezeu fericit. Isus avea toată autoritatea și dreptul să spună aceasta fiindcă cunoștea ceea ce gândea Dumnezeu și ce fel de lucruri îi plăceau.
Farisei spuneau că cu cât mai mult postește cineva cu atât mai multe rugăciuni spune, și cu atât mai mult e Dumnezeu mulțumit. Isus ne învață astăzi că scopul tuturor devoțiunilor e acela de a exprima iubirea noastră față de Dumnezeu. Altfel, tot acest post și rugăciune nu are nici o valoare și ar putea deveni dăunător, atât nouă cât și celorlalți.
Isus ne învață astăzi că devoțiunile noastre trebuie să fie apropiate circumstanțelor vieții noastre.
