Continuăm și astăzi cu o nouă temă din seria de cateheze despre persoana și fugira sfântului părinte papa Francisc. Iar astăzi vom observa câteva prime gesturi ale sale, gesturi făcute, în primul rând în seara alegerii sale ca papă dar mai ales după aceea.
În evanghelia după Marcu, pe la finalul primului capitol putem citi episodul în care Isus Cristos ajunge acasă la Petru unde o vindecă pe soacra acestuia. În acest episod putem observa acele trăsături și gesturi pe care le-a tot făcut și sfântul părinte, ori de câte ori a avut ocazia, asemenea lui Isus și el a fost și este mai întâi pentru alți, după cum și Isus, a acordat prioritate soacrei lui Petru, vindecarea și aducerea ei pe calea cea bună, înainte de propria persoană, de umplerea stomacului său. Iar în cazul papei, am putut observa că în seara alegerii sale, în cadrul primului său discurs, primul său gând s-a îndreptat spre papa emerit Benedict al XVI-lea, către predecesorul său, și spunea sfântul părinte, Înainte de toate aș vrea să fac o rugăciune pentru episcopul nostru emerit, Benedict al XVI-lea, să ne rugăm cu toții împreună pentru el, pentru ca Domnul să-l binecuvânteze și Sfânta Fecioară să-l păzească. Apoi, următorul său gest a fost să recite rugăciunile principale împreună cu toți cei de față, după cum și Isus în cadrul acestui episod, după ce a mâncat, seara nu s-a dus imediat la somn sau să se roage ci a ieșit afară, la mulțime și a început 
să îi vindece și să alunge duhurile necurate. Tot la fel ș sfântul părinte, prin acel gest al rugăciunii simple, în comun cu toți, nu a făcut nimic altceva decât să își definească drumul întregului său pontificat, un drum de fraternitate, de iubire, de încredere în noi. Însă, în acele momente, nu s-a oprit doar la noi creștini, ci îi invitase pe toți să se roage pentru întreaga lume, pentru toți oameni de pe pământ să fie o mare fraternitate, asemenea lui Isus, care ieșise la poarta casei lui Petru și a început să aibă grijă de toți, indiferent de statutul în societate sau în afara ei, păcătos, păgân, marginalizat, bogat sau sărac.
Apoi, în al doilea rând, înainte de a acorda prima sa binecuvântare Urbi et Orbi, sfântul părinte a cerut tuturor o favoare, favoare pe care a tot repetat-o ori de câte ori a avut ocazia, favoare pe care cu siguranță majoritatea dintre voi o știți, favoare despre care am vorbit și data trecută, despre, și spunea papa Înainte ca episcopul să binecuvânteze poporul, vă cer ca voi să-l rugaţi pe Domnul pentru ca să mă binecuvânteze: rugăciunea poporului, cerând binecuvântarea pentru episcopul său. Să facem în tăcere această rugăciune a voastră asupra mea”. Imediat, mulțimea din piață sa conformat și a păstrat un minut de tăcere intensă, de o adevărată rugăciune, după care a urmat aplauze.
În al treilea rând, binecuvântarea și dovada simplității sale. Într-un final a acordat prima sa binecuvântare Urbi et Orbi, în limba latină. După care, cu o simplitate deosebită a mulțumit mulțimii pentru primire, le-a reamintit pentru a doua oară să se roage pentru dânsul și într-un final o mică destăinuire, Mâine vreau să merg să o rog pe Sfânta Fecioară Maria pentru ca să păzească întregul oraş Roma. Noapte bună şi odihnă plăcută.
Oamenii sunt captivați de noul papă. E jovial, e simplu în exprimare, e spiritual, chiar glumeț pe alocuri și foarte, foarte uman. Acel „noapte bună” și „odihnă plăcută” trezește din nou entuziasmul în mulțimea interiorizată de rugăciunea abia încheiată, iar mulțimile încep să se retragă vorbind despre noul papă.
Biserica are din nou un cap vizibil, un om de rugăciune, un om al carității, un păstor după inima și asemănarea lui Isus, un papă care își duce singur geanta, care merge cu autobuzul, care nu se sfiește să mângâie, să îmbrățișeze, să facă gesturi simple față de credincioși, care alege să locuiască la Casa ”Sf. Marta” și nu în apartamentul papal precum antecesorii săi, care prin simplitatea vieții vorbește Bisericii despre vocația ei, aceea la „sărăcie”, așa cum avea să spună și la predica făcută cu ocazia primei sale liturghii celebrată alături de cardinalii electori: ”Cât mi-aș dori o Biserică săracă!”. Amin
