În textul evangheliei după Ioan, la un moment dat Cristos spune, Eu sunt păstorul cel bun. Eu le cunosc pe ale mele și ale mele mă cunosc pe mine. Ce legătură are această afirmație a lui Isus cu sfântul părinte papa Francisc? Înainte de toate, papa pe lângă faptul că este un om, și episcop de Roma, și conducătorul Bisericii lui Cristos, el este și un păstor.
În cadrul predicii sale cu ocazia inaugurării slujirii sale petrine, din 19 martie, 2013, sfântul părinte vorbise despre coincidența acestui început, odată cu solemnitatea sfântului iosif, soțul preasfintei Fecioare Maria, și patronul Bisericii universale, coincidență, care spunea, el, este foarte bogată în semnificaţie, şi este şi onomasticul veneratului meu Predecesor: suntem aproape de el cu rugăciunea, plină de afecţiune şi de recunoştinţă.
Înainte de toate de ținut minte e faptul că Sfântul Iosif, aşa cum a avut grijă cu iubire de Maria şi s-a dedicat cu angajare bucuroasă educării lui Isus Cristos, tot aşa păzeşte şi ocroteşte trupul său mistic, Biserica, pentru care Sfânta Fecioară este figură şi model.
Continua sfântul părinte, că această vocație de a păzi, nu se referă numai la noi creștini ci se referă la toți. Se referă la păzirea întregii creații, a frumuseții creației, după cum putem citi în cartea Genezei și după cum ne-a spus și sfântul Francisc de Asissi, înseamnă a avea respect faţă de orice creatură a lui Dumnezeu şi faţă de ambientul în care trăim. Înseamnă a-i păzi pe oameni, a avea grijă de toţi, de orice persoană, cu iubire, în special de copii, de bătrâni, de cei care sunt mai fragili şi care adesea se află în periferia inimii noastre, după cum a tot făcut sfântul părinte papa, până acum și încă face.
O altă scurtă observație, care ține de un adevărat păstor, observație pe care o făcuse și sfântul părinte în acea predică e faptul că a avea grijă, a păzi cere bunătate, cere să fie trăit cu duioșie. De exemplu, sfântul Iosif, care apare ca un om puternic, curajos, muncitor, dar în sufletul său iese în evidență o mare duioșie. De aceea duioșia nu e virtutea celui slab, ci dimpotrivă, denotă o adevărată tărie a sufletului și capacitatea de atenție, de compasiune, de adevărată deschidere față de celălalt.
Cu toți știm că slujirea episcopului de Roma, a succesorului lui Petru, comportă și o putere. Putere pe care Cristos i-a dat-o lui Petru, însă întrebarea care apare e, despre ce putere e vorba? Iar răspunsul îl găsim în tripla întrebare pe care Isus i-a adresat-o lui Petru, despre iubirea pe care o are față de el, după care Cristos îi face o triplă invitație, aceea de a paște. De păstori, mieii și oile sale. Prin urmare, puterea despre care e vorba, e slujirea, iar sfântul părinte papa, pentru a putea exercita cum trebuie această putere, trebuie să intre tot mai mult în acea slujire care își are apogeul, punctul culminant pe Cruce, trebuie să privească la slujirea umilă, concretă, bogată în credinţă, a sfântului Iosif şi asemenea lui să deschidă braţele pentru a păzi întregul Popor al lui Dumnezeu şi a primi cu afecţiune şi duioşie întreaga omenire, în special pe cei mai săraci, pe cei mai slabi, pe cei mai mici.
Așadar Papa are nu doar misiunea de a fi episcopul Romei sau președintele statului Vatican, ci și capul vizibil al Bisericii, factor de unitate și de comuniune. Iar papa Francisc, încă de la începutul mandatului său petrin și-a asumat în întregime și cu maturitate această misiune.
Folosindu-se de imaginea sfântului Iosif, tată purtător de grijă pentru Familia sfântă, în predica de inaugurare a pontificatului său, papa Francisc amintește că misiunea tuturor este aceea de a avea grijă; grijă de creație, de familie, de fiecare om în parte. El însuși prin acceptarea crucii pontificatului se angajează să aibă grijă de Biserică exercitându-și din plin cele trei puteri: de a învăța, de a conduce și de a sfinți, totul ca un adevărat păstor.
Amintind celor prezenți în piața Sfântului Petru că Dumnezeu i-a încredințat lui Iosif misiunea de a se îngriji de Maria și de Isus, ceea ce era atât o responsabilitate, cât și o demnitate, Papa face referință la datoria pe care el ca, păstor al Bisericii, o are față de turma care i-a fost încredințată. Și așa cum lui Petru i-a fost încredințată păstorirea turmei în cele trei forme ale sale: mielușeii, mieii și oile, înțelegându-se prin aceasta întreaga Biserică: copiii, tinerii și adulții, aceeași este și misiunea Papei, de a se îngriji de toți, și nu oricum, ci după modelul Păstorului cel bun care își dă viața din iubire față de oile sale. Amin
