Continuăm și astăzi seria de cateheze despre sfântul părinte papa Francisc, și vom vorbi despre o temă deja începută ieri, dar pe care astăzi o vom aprofunda mai mult. Vom vorbi despre imaginea Bisericii în viziunea papei Francisc.
Cardinalul Dolan Timothy, arhiepiscop de New York, în cadrul unui interviu de-al său spunea că trebuie să urmăm acele indicații ale sfântului părinte papa Francisc care spunea la un moment dat, Dacă tu eşti conştient că eşti un păcătos şi admiţi că eşti un păcătos, atunci sunt fericit să te întâlnesc, pentru că şi eu sunt păcătos! Uneşte-te cu mine şi cu marele grup de păcătoşi care caută să devină mai bun.
Dar mai ales, că va trebui să ținem cont de faptul că, mai întâi de toate trebuie să există o convertire în inimă, convertire conformă harului şi milostivirii lui Dumnezeu, care apoi, ușor, ușor să încerce să se realinieze cu învăţăturile lui Isus şi ale Bisericii. Nu este un proces uşor, unii ba chiar ar putea repeta greşelile, dar pentru aceasta avem sacramentul Pocăinţei.
Imaginea Bisericii, spunea papa, care îmi place este aceea de sfântul popor credincios al lui Dumnezeu. Este definiţia pe care el o folosește destul de des, adică cea din Lumen gentium, de la numărul 12. Apartenența la un popor are o puternică valoare teologică: Dumnezeu în istoria mântuirii a salvat un popor. Nu există identitate deplină fără apartenență la un popor. Nimeni nu se mântuiește de unul singur, ca individ izolat, ci Dumnezeu ne atrage.
Însă imaginea pe care o folosește papa Francisc în compararea Bisericii este aceea care am menționat-o ultima oară, adică ce-a de spital de campanie. Și spunea sfântul părinte în cadrul unui interviu acordat revistei catolice La Civilta Cattolica din 19 august 2013, că Eu văd în mod clar că lucrul de care Biserica are nevoie mai mult astăzi este capacitatea de a îngriji rănile şi de a încălzi inima credincioșilor, apropierea, proximitatea. Eu văd Biserica precum un spital de campanie după o bătălie. Este inutil să-l întrebi pe un rănit grav dacă are colesterolul mărit şi glicemia crescută! Trebuie să-i îngrijim rănile. Mai apoi vom putea vorbi despre toate celelalte. Să îngrijim rănile, să îngrijim rănile… Şi trebuie să începem de la nivelul de jos.
Însă întrebarea care, cu siguranță ne apare în minte e Cum tratăm poporul lui Dumnezeu? Însă sfântul părinte ne-a luat-o înainte și ne-a oferit tot el un răspuns. Un răspuns în care spunea că Visează la o Biserică mamă și păzitoare. Că slujitori Bisericii trebuie să fie milostivi, să-și asume răspunderea pentru persoane, însoțindu-i asemenea samarineanului milostiv care îl curăță, îl spală, îl ridică de jos pe aproapele său. Aceasta e pură evanghelie.
Pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine de modul cum să îngrijim mai întâi rănile și abia apoi să vorbim de toate celelalte, papa spunea că Biserica uneori s-a lăsat închisă în lucruri mici, în precepte mărunte. În schimb lucrul cel mai important este prima vestire aceea că Isus Cristos te-a mântuit!. Scurt, simplu și concis. Iar slujitorii Bisericii trebuie să fie înainte de toate slujitori ai milostivirii. De exemplu, duhovnicul este mereu în pericolul de a fi ori prea dur ori prea lăsător. Niciunul dintre cei doi nu este milostiv, pentru că niciunul dintre cei doi nu ia cu adevărat asupra sa răspunderea pentru persoana respectivă. Cel dur îşi spală mâinile pentru că o trimite la poruncă. Cel lăsător îşi spală mâinile spunând pur și simplu «acesta nu e păcat» sau lucruri asemănătoare. Persoanele trebuie însoţite, rănile trebuie îngrijite, spunea sfântul părinte.
Încheia sfântul părinte acel interviu spunând că în loc să fim doar o Biserică care acceptă şi primeşte ţinând uşile deschise, să căutăm să fim şi o Biserică ce găseşte noi drumuri, capabilă să iasă din ea însăşi şi să meargă spre cel care n-o frecventează, cel care a plecat sau care este indiferent. Cel care a plecat, uneori a făcut asta din motive care, dacă sunt bine înţelese şi evaluate, pot duce la o întoarcere. Dar e nevoie de îndrăzneală și curaj.
În încheiere să îi mulțumim lui Dumnezeu că ne-a făcut și pe noi membre ale trupului său mistic, ale Bisericii. Că ne-a dat ocazia să devenim fii ei, hrănindu-ne cu Trupul și sângele Fiului tău, iertându-ne păcatele și împăcându-ne totodată cu el. să îi mulțumim că prin Biserică primim darurile Duhului Sfânt și toate celelalte sacramente. Amin
