In 5,31-47
În textul evangheliei de astăzi vom auzi cum Isus poartă o discuție destul de aprinsă cu dușmani lui, discuție în cadrul căreia Isus le arată cât de rea e credința lor. Le spune că dacă ei l-ar judeca corect, obiectiv și fără nici un prejudiciu, atunci vor avea toate motivele necesare să îi accepte cuvintele, că el este cel trimis de Dumnezeu, că el e Mesia și că e egal cu Dumnezeu. Iar asta fiindcă erau patru tipuri de mărturii ce validau și 
acreditau cuvintele sale, mai ales că legea mozaică cerea numai două ori trei mărturii. Aceste patru măturii, dovezi sunt. În primul rând, lucrarea, ori întreg parcurs al vieții sale și a slujirii sale, precum momentul în care se revelează ca Dumnezeu și a voinței sale pentru noi, când distruge împărăția satanei și restaurează oamenilor curăția și fericirea lor inițială. A doua mărturie, dovadă e cea a lui Ioan Botezătorul când îl numește și îl prezintă ca Mântuitor. A treia dovadă sunt cuvintele Bibliei ce fac referință la el. Dar cea mai importantă dintre toate e cea a lui Dumnezeu Tatăl, pe care ei nu îl puteau vedea.
Însă dușmani lui nu erau interesați de adevărul obiectiv. Ba mai mult, nu credeau nici măcar cuvintele lui Moise, ci se foloseau de propria înțelegere coruptă a legii lui Moise și a sfintei Scripturi. Erau mai mult preocupați de propria lor mândrie, și laudă reciprocă. Mândrie care i-a făcut surzi față de vocea lui Dumnezeu. Dumnezeu se revelează pe sine celor mici, celor care nu își pun încrederea în ei înșiși ci în Dumnezeu. Așa că întrebarea e, Ascultăm noi de cuvintele lui Dumnezeu, cu credință și încredere?
