Mt 11,25-30
În textul evangheliei de astăzi, vom avea ocazia să auzim o rugăciune a lui Cristos, adresată Tatălui său ceresc. Rugăciune de mulțumire și de preamărire pentru tot ceea ce a făcut pentru el dar și pentru noi. Și îl vom auzi spunând că Te preamăresc, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înțelepți și pricepuți și le-ai 
revelat celor mici. Prin această rugăciune, Cristos nu a făcut nimic altceva decât să mulțumească Tatălui ceresc și pentru cei asemenea sfintei Ecaterina de Siena pe care o sărbătorim astăzi.
Sfânta Ecaterina de Siena e cunoscută pentru multe lucruri, fapte mărețe, care i-au și dobândit numele de patroană a Europei. Pentru viața ei de rugăciune și de pocăință, care au atras multe tinere la acest stil de viață al el. Pentru că s-a luptat să stabilească pacea și armonia între diverse cetăți italiene, pentru apărarea drepturilor și a libertății pontifului roman, care în acea vreme, a secolului XIV, era văzut și tratat ca un pion al celor puternici, dar mai ales pentru reînnoirea vieții religioase.
Un alt lucru de care va trebui să ținem cont e faptul că Ecaterina nu știa să scrie ori să citească. Tot ceea ce a rămas până la noi, a fost scris sub dictare. Ecaterina era cu adevărat mică, după cum a spus și Cristos. Și totuși a reușit să realizeze atât de multe. Așa că întrebarea cu care ar trebui să rămânem, asupra căruia să reflectăm astăzi e, Noi ce avem de gând să facem? Avem de gând să punem osul la treabă sau așteptăm în continuare pe alți mai pricepuți să facă totul?
