Duminica a 3-a a Paștelui (C) – 1 (predică pentru copii)

Fap 5,27b-32.40b-41

Ap 5,11-14

In 21,1-19

Data aceasta încep direct cu o întrebare, Voi îl vedeți pe Dumnezeu? Cu siguranță că nu. Însă de ce credeți că nu îl puteți vedea acum pe Dumnezeu? Ce anume vă împiedică? Răul, răul e cel care ne împiedică din al vedea pe Dumnezeu. Ne lăsăm mereu distrași și tulburați de multe lucruri rele din jurul nostru.

Un părinte al deșertului spunea: „Așa cum nu este posibil ca cineva să-și vadă chipul într-o apă tulbure, la fel, nici sufletul, dacă nu îndepărtează ceața, praful răului, nu poate să contemple chipul lui Dumnezeu!

De ce credeți că am, început cu această piedică în calea vederii noastre? Fiindcă astăzi, Cristos a apărut din nou discipolilor săi, când aceștia ieșiseră din nou la pescuit pe Marea Tiberiadei, dar mai ales ne apare și nouă. Fiindcă astăzi, mai mult ca oricând, suntem invitați și așteptați să ne deschidem ochi sufletului pentru a-l vedea pe Cristos înviat.

Însă, de ce a fost vorba în textul evangheliei de astăzi? Ce a făcut Isus astăzi? Deja am zis o parte, astăzi am auzit o nouă apariție a lui Cristos apostolilor săi, cel puțin unora dintre ei, celor care ieșiseră pe timpul nopții la pescuit. Mai exact, în zori dimineții Isus a apărut pe malul Mării Tiberiadei de unde a făcut o altă minune, o pescuire miraculoasă, asta după ce cei șapte apostoli nu prinseseră nimic toată noapte. Până în acest moment, ce credeți, discipoli l-au recunoscut pe Isus? Nu, nu încă. Ci abia acum unul dintre ei, Ioan, l-a recunoscut și a zis cu voce tare, E Domnul. Ce a făcut Petru în acea clipă? S-a apucat de vâslit? Nu, ci a sărit direct în apă, de nerăbdare și de bucurie, nu a mai așteptat să ajungă barca la mal. Iar apoi a urmat micul dejun al discipolilor împreună cu Isus. Însă, aici trebuie să ne amintim un detaliu important. Ce au mâncat la micul dejun și de unde au procurat acea mâncare? Au mâncat din ceea ce au prins, cu toate că evanghelia ne spune că Isus deja îi aștepta cu focul aprins și cu pâine și pește deja pe foc, gata de mâncare.

Până acum am văzut că evanghelia de astăzi ne-a prezentat apariția lui Isus succedată de pescuirea miraculoasă. Apoi de micul dejun luat împreună. Și atât? Ce alt moment am mai auzit noi astăzi? După micul dejun ce a făcut Isus? L-a luat pe Petru și ia dat ocazia să își răscumpere păcatul, trădarea, renegarea de trei ori din noaptea arestului său, prin a-l întreba dacă îl iubește. În acest moment Isus l-a și instituit pe Petru ca preot, ca conducător al Bisericii sale.

Cum îl putem vedea efectiv pe Isus? Până acum am văzut că ceea ce ne împiedică să îl vedem, vălul de răutate ce ne acoperă ochi sufletului. Și că discipoli l-au recunoscut cu acești ochi într-un final.

Imagini pentru Restoration of PeterEi bine înainte de moartea sa, toți îl puteau vedea pe Isus. După înviere însă Isus nu mai poate fi văzut, nu mai este prezent în umanitatea sa vizibilă, adică nu mai este prezent fizic, cu trupul.

Apoi, Isus înviat este pretutindeni, însă numai în mod spiritual și invizibil. „Fericiți sunt cei care cred fără să vadă!” a spus Cristos la un moment dat.

Și în ultimul rând, Isus înviat trăiește și lucrează în Biserica sa.
Cum? Prin a le da ucenicilor săi curaj și bucurie. Adică dacă crezi în Isus înviat, devii curajos în credință dar mai ales entuziasmat să trăiești cu el.

Iar ca să înțelegem mai bine această vedere a lui Cristos Înviat cu ochii sufletului, vă voi spune o poveste mai lunguță, mai ales că nici nu v-am spus una până acum.

Pentru a merge la școală, un copil era nevoit să meargă într-un sat vecin. Trebuia să plece dimineața devreme, când era încă întuneric, și să se întoarcă seara, când se înnopta. Pentru a ajunge la școală, trebuia să treacă prin pădure. Pentru că se temea să meargă singur, i-a cerut mamei sale, văduvă, să-i dea un slujitor ca însoțitor.
Mama sa i-a spus: “Fiul meu, suntem prea săraci pentru a ne putea permite un slujitor. Fratele tău, Krishna, este stăpânul junglei. Spune-i să te însoțească atunci când pleci și te întorci de la școală”.

Copilul a ascultat. A doua zi l-a chemat pe fratele său, Krishna, și Krishna a fost de acord cu cererea copilului. O vreme totul a mers bine. A sosit ziua de naștere a învățătorului său și se aștepta ca toți copiii să-i aducă daruri. Văduva i-a spus fiului său: “Fiule, suntem prea săraci pentru a putea face un cadou învățătorului. Spune-i fratelui tău, Krishna, să-ți dea un cadou pentru el”. Krishna i-a dat copilului un urcior plin cu lapte, pe care copilul l-a pus orgolios la picioarele învățătorului, alături de darurile celorlalți elevi. Învățătorul nu a băgat în seamă darul, așa că, după puțin timp, copilul a început să se plângă, așa cum obișnuiesc să facă copiii. “Nimeni nu dă nici o atenție cadoului meu… nimeni nu-l apreciază…” Atunci, învățătorul i-a spus slujitorului: “Din iubire față de cer, toarnă acel lapte într-un recipient și dă-i înapoi copilului ulciorul, altfel, nu vom mai avea pace!”

Servitorul a turnat laptele într-un recipient și era gata să restituie ulciorul când, spre marea lui surprindere, a observat că ulciorul era din nou plin cu lapte. L-a mai golit o dată, și încă o dată s-a umplut până sus. Învățătorul, atenționat de acest fapt, l-a chemat pe copil și l-a întrebat de unde a luat acel urcior cu lapte. “Mi l-a dat fratele Krishna”, a răspuns el. “Fratele Krishna? Și cine este el?” “Stăpânul junglei”, a spus solemn copilul. “Mă însoțește în fiecare zi la școală și înapoi acasă”. “Bine”, a spus învățătorul cu o îndoială evidentă, “am vrea să-l cunoaștem pe acest Krishna despre care vorbești. Condu-ne la el”.

Copilul s-a întors spre junglă în fruntea unui mic grup de persoane: învățătorul, slujitorul și colegii săi de școală. Era bucuros că poate să-l prezinte tuturor pe minunatul său frate, Krishna. Când au ajuns la marginea junglei, unde se întâlnea cu Krishna în fiecare zi, l-a strigat, sigur că va veni, așa cum făcea întotdeauna. Dar nu a primit nici un răspuns. Atunci l-a strigat din nou. Și mai tare. Nici un răspuns, S-a făcut o atmosferă de batjocură și de distracție între toți colegii săi. Copilul a izbucnit în plâns. Ce se întâmplase?

“Frate Krishna”, striga printre lacrimi, “te rog să vii. Dacă nu vii, vor spune că sunt un mincinos. Nu mă vor mai crede”. A fost un moment de tăcere și a auzit glasul lui Krishna care îi spunea: “Fiule, nu pot veni. Nu voi veni decât atunci când învățătorul tău va avea puritatea inimii tale și credința ta simplă de copil”. Amin

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04, 05,

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

div#stuning-header .dfd-stuning-header-bg-container {background-image: url(https://paxvobis.ro/wp-content/uploads/2021/11/header-nou-final.jpg);background-size: initial;background-position: center bottom;background-attachment: scroll;background-repeat: no-repeat;}#stuning-header div.page-title-inner {min-height: 400px;}