Fap 5,27b-32.40b-41
Ap 5,11-14
In 21,1-19
Am găsit zilele acestea pe internet o poveste destul de interesantă, despre un băiat în vârstă de opt ani care era împreună cu sora lui mai mică ce suferea de leucemie. Sora lui avea nevoie urgent de o transfuzie de sânge ca să poată trăi în continuare, așa că părinți i-au cerut băiatului dacă dorește să lasă să i se testeze sângele. Acesta a răspuns că Ok, Bine. Au făcut testul, iar rezultatul a fost că erau perfect compatibili, așa că l-au întrebat dacă dorește să doneze sângele său surorii sale, iar băiatul a spus că se va gândi la aceasta în timpul nopții. Iar ei au răspuns că Bine.
În dimineața următoare, băiatul le-a spus părinților lui că e dispus să își doneze sângele, așa că l-au dus la spital, unde l-au pus pe un pat alăturat surorii lui. Amândoi au fost conectați cu un furtun, între ei, după care o asistentă l-a înțepat cu un ac iar sângele a început să se scurgă în sora lui. Băiatul a stat acolo, în tăcere, în timp ce sângele se ducea în sora lui, care avea să fie mai bine. Apoi a venit doctorul să vadă ce fac ei, dacă totul e bine. Iar când s-a apropiat de băiat să se uite la ochi lui dacă e bine, însă băiatul l-a întrebat, Cât mai durează până mor?
Textul evangheliei de astăzi ne descriu o apariție a Domnului înviat celor șapte discipoli ai săi. După ce discipoli au fost împreună cu Isus timp de câțiva ani, momente pline de bucurie și entuziasm, totul până la crucificarea lui, discipoli s-au reîntors imediat la ocupațiile lor precedente. Probabil cu toți erau dezamăgiți și descurajați, Petru și ceilalți șase apostoli intraseră în barca lor pentru a merge la pescuit însă nu au prins nimic până când a apărut Isus, la răsăritul soarelui. Isus le-a spus imediat să își arunce năvodul din nou, moment în care au prins un număr mare de pești. Apoi discipoli s-au alăturat Domnului înviat la micul dejun, după care Isus l-a întrebat pe Petru, de trei ori, cât de mult îl iubește. Iar Petru și-a confirmat iubirea sa pentru Isus.
V-ați întrebat vro dată de ce oare Isus l-a întrebat pe Petru de trei ori dacă îl iubește? În aceste întrebări, putem observa o corespondență, o legătură, cu tripla renegare a lui Petru față de Isus. Însă, asta nu e tot. În limba română, când Isus întreabă, îi spune, Mă iubești? Iar Petru răspunde, Da,…te iubesc. Totul sună frumos. Însă în limba greacă, aflăm că Petru nu îi răspunde fiecărei întrebări pe care i-a adresat-o Isus.
În Biblia greacă, în original, conform unui mare predicator, există trei cuvinte diferite pentru cuvântul iubire. În primul rând e eros, care se referă la iubirea senzuală, erotică. Acel timp ce iubire ce are la bază simțurile și emoțiile. Apoi e philia, care se referă la iubirea de plăcere, de admirație și devoțiune pe care o avem față de o persoană ori față de un lucru. Această iubire de admirație se află în acea parte a minții care judecă dacă un lucru merită să fie iubit ori nu. Și într-un final, agape, care se referă la iubirea de sacrificiu, jertfa de sine, la iubirea necondiționată, chiar și față de o persoană care poate nu o merită ori care nu are nimic tangibil de câștigat. Această iubire agape, șade în voință.
Astfel, Isus dorește să ne transmită astăzi că noi trebuie să iubim tocmai cu acest tip de iubire, cu iubirea agape, chiar până în acel punct în care suntem gata oricând de a ne da viața pentru ceilalți. În evanghelia după sfântul Ioan, în timpul ultimei cine a lui Isus, în noapte precedentă zilei în care și-a dat viața pentru noi, Isus ne-a spus că Rămâne-ți în mine. Cum rămânem în Isus? Rămânem în Isus prin a fi credincioși lui și prin a fi oameni ai rugăciuni. Textul evangheliei de astăzi ne vorbește despre cum putem rămâne în Isus, prin a fi oameni ai iubirii. În alte părți din evanghelia lui Ioan, Isus spune că după cum Tatăl mă iubește, tot așa vă iubesc și eu pe voi. Rămâne-ți în iubirea mea. Aceasta este porunca mea: să vă iubiți unul pe altul așa cum vă iubesc eu. Oferiți-vă viața din iubire pentru prieteni voștri. Prin urmare, ținând cont de ceea ce a spus acest preot în omilia sa, doresc să vă împărtășesc, în continuare ceea ce am găsit pe internet, trei puncte simple despre iubire, puncte ce le vom lega și de alegerile ce urmează să se apropie în țara noastră, de azi într-o lună. Adică, de a deveni oameni ai iubirii interpersonale, oameni ai iubirii comune, și oameni ai iubirii universale.
In primul rând, Isus i-a spus lui Petru: Paşte mieluşeii mei! Un miel este delicat lipsit de apărare de aceea trebuie să fie hrănit și îngrijit asemenea unui copilaș, prin a-i da să bea lapte pentru a putea crește și pentru a putea deveni puternic. Cu alte cuvinte, Isus dorește ca noi să îi iubim în mod concret pe cei din jurul nostru, soți ori soțiile, copii, părinți, vecini, rudele, colegi de muncă și toți cei din orașul nostru. Să fim răbdători și blânzi, blânzi și non-violenți cu oameni cu care avem de-a face zi de zi, să îi iubim și să continuăm să îi iubim, indiferent de ceea ce se întâmplă, indiferent de cât de greu e. Să îi iubim pe toți cei cu care ne întâlnim în viața noastră!
Astfel caracteristica principală a unui bun conducător, în legătură cu alegerile care se apropie este aceea de a fi un bun păstor. Adică, să îi pese de oameni pe care îi slujește asemenea unui bun păstor, care și-a dat viața ca răscumpărare pentru mulți.
În al doilea rând, Isus a spus: Paște oile mele! În momentul în care un miel devine o oaie, începe să pască mâncare, de aceea tot ceea ce are păstorul de făcut e de a avea grijă ca aceasta să nu se îndepărteze de grup. Cu alte cuvinte, dacă dorim să îl urmăm pe Isus, asta dacă nu o facem deja atunci, tot ceea ce dorește Isus de la noi e de a fi o comunitate de iubire, și nu doar persoane individuale cu o iubire interpersonală ci oameni cu o iubire comună, o comunitate, o parohie, un sat cu o iubire mare. De ce anume e nevoie ca noi să devenim o comunitate de iubire după cum dorește Dumnezeu? Cred că, ca și comunitate, mai întâi, trebuie să încetăm orice ostilitate, bârfă, resentimente, și amărăciune pe care am putea-o avea față de oricine altcineva din sat ori rude care ne-au rănit cu 20, 25 de ani în urmă.
Am primit zilele acestea un email care spunea cam așa că, există un fapt psihologic, că toată durerea ține doar 12 minute, și că tot ceea ce durează mai mult de atât este vina proprie. De aceea va trebui să renunțăm și să oferim totul lui Dumnezeu pentru a ne putea înmuia inimile ca să devenim oameni cu o iubire perfectă. Sfântul Ignațiu de Loyola a scris la un moment dat că, iubirea se arată în faptă nu în cuvinte. Așa că iubirea noastră va trebui să fie activă. Cum? Prin a ne implica mai mult în Biserică și în slujba față de aproapele, să încercăm să ne ajutăm unul pe altul în a deveni o comunitate de iubire.
O altă trăsătură al unui bun lider e aceea de a fi un slujitor. Un conducător bun este mai întâi un slujitor fiindcă el conduce cu grijă, supraveghează și administrează ceva ce i-a fost dat în grijă. El îmbunătățește viețile celor încredințați lui prin a se folosi de darurile primite de la Dumnezeu, spre gloria lui Dumnezeu. De aceea și noi va trebui să facem la fel, adică să ne folosim de darurile primite de la Dumnezeu spre mai marea sa glorie.
Și într-un final, Isus i-a spus lui Petru, Paşte oile mele! Oile nu rămân mereu tinere. Oile îmbătrânesc și devin slabe de aceea trebuie să rămână sănătoase pe cât de mulți ani e cu putință. Cu alte cuvinte, Isus dorește ca noi să devenim oameni de o iubire universală, o iubire ce îmbrățișează totul, ce ne deschid inimile și iubește întreaga lume așa cum este ea, cu o iubire universală, ce include totul, necondiționată, non-violentă, cu o iubire activă, lipsită de egoism, o iubire perfectă. Va trebui să avem o atitudine de iubire față de toți oameni de pe planetă, inclusiv față de cei care sunt diferiți, oameni de diferite religii, rase, națiunii sau orice altceva. Ba chiar va trebui să iubim și mediul înconjurător fiindcă toate creaturile aparțin lui Dumnezeu, motiv pentru care trebuie respectate. Dacă noi suntem cu adevărat persoane care iubim asemenea lui Isus, atunci îi vom iubi pe toți, peste tot.
O altă trăsătură a unui conducător lider bun e aceea de a fi un slujitor bun. Un industrialist japonez întrebase la un moment dat de ce anume au nevoie americani cel mai mult ca să aibă mai mult succes în afaceri. Iar un bărbat i-a răspuns că, Afacerile sunt o formă de slujire fiindcă se preocupă de grija celorlalți. Un conducător, lider bun este un slujitor fiindcă are grijă de ceilalți, se preocupă de nevoile celorlalți. Se sacrifică pentru nevoile celorlalți. Tot la fel și în cazul nostru. Va trebui să avem grijă de nevoile celor din jurul nostru.
În încheiere să invit să reflectăm asupra unui povești pe care am cules-o din cartea Supă de pui pentru suflet, scrisă de Jack Canfield și de Mark Victor Hansen. Numele povești este Acest pantof. Într-o zi Gandhi călătorea cu trenul, iar la un moment dat unul dintre papuci lui i-a alunecat și a căzut pe șine. Gandhi nu avea cum să recupereze acel papuc din moment ce trenul se afla în mișcare. Spre amuzamentul însoțitorilor săi, Gandhi a luat cu calm și celălalt papuc și l-a aruncat peste geam, aproape de celălalt. Întrebat de unul dintre pasageri de ce a făcut aceasta, Gandhi a zâmbit și a spus că Săracul om care va găsi papucul pe șina de cale ferată, acum va avea o pereche de papuci noi. Amin
