Ez 34,11-16
Rom 5,5-11
Lc 15,3-7
Pentru început aș dori să vă adresez o întrebare, Puteți vedea iubirea? Cu toții știm deja răspunsul la această întrebare, că nu putem vedea iubirea, motiv și pentru care o reprezentăm prin simboluri destul de des întâlnite pentru a o reprezenta, precum, o inimă. Ori de câte ori spunem cuiva, că are o inimă de aur, mulți vor să spună de fapt că acea persoană este extrem de iubitoare și lipsită de individualism. Când avem o discuție de la inimă-la-inimă cu un prieten, de fapt ne exprimăm profunda îngrijorare cu cineva pe care îl iubim. Dar mai avem și alte denumiri și descrieri ale unei inimii, precum, o inimă de piatră, o inimă curată, și multe altele asemenea.
Conform unui mare predicator, inima poate fi înțeleasă și în diferite alte forme. Din punct de vedere științific și medical, ea este înțeleasă ca un organ vital.
Din punct de vedere psihologic, inima este înțeleasă ca centrul emoțiilor și a sentimentelor.
Din punct de vedere moral, inima este scaunul, sălașul binelui sau al răului, iar asta fiindcă din inimă se revarsă cuvintele noastre și faptele ce ne definesc ca ființe morale.
Astăzi celebrăm solemnitatea Inimii Preasfinte a lui Isus. Acea inimă preasfântă a lui Isus pe care o vedem în atât de multe imagini, iconițe și icoane, acea inimă este un simbol al celui mai important lucru dintre toate, a iubirii divine a lui Dumnezeu. Inima lui Isus radiază cu iubire, este înflăcărată cu iubire, rănită din iubire pentru fiecare dintre noi. Această imagine a inimii lui Isus, este concentrată asupra jertfei de sine pe care Cristos a realizat-o pentru fiecare dintre noi.
Însă, evoluția istorică a acestei devoțiuni, a Inimii Preasfinte a lui Isus, e strâns legată de revelațiile particulare a lui Isus pe care le-a avut sfânta Maria Margareta Alacogue în anul 1675. Însă, rădăcinile acestei devoțiuni sunt biblice. Iar asta fiindcă Vechiul și Noul Testament sunt pline de descrieri ale iubirii pe care Dumnezeu a avut-o și o are față de poporul său, iubirea de tată, iubirea iertătoare. În scrisoarea sa către Romani, sfântul apostol Paul a descris acest tip de iubire, spunând că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat…pe când eram încă neputincioşi, Cristos a murit la timpul hotărât… De fapt, cu greu moare cineva pentru un [om] drept. Poate că pentru un [om] bun ar îndrăzni cineva să moară. Dar Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi [prin faptul] că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi. Astfel ziua specială dedicată acestei devoțiuni este fiecare primă vinere din lună. Dar mai bun e faptul că mulți dintre noi au în case afișată această imagine a inimii lui Isus, a iubirii veșnice a lui Dumnezeu pentru noi.
Astfel, toți cei care au o devoțiune specială față de inima preasfântă a lui Isus este provocat la a lucra pentru propria convertire, la imitarea atitudinilor lui Cristos și la a fi dispus să facă pocăință, penitență atât pentru el cât mai ales pentru toți ceilalți.
Într-o carte intitulată Un sfânt și un gând pentru fiecare zi am găsit scris că noi ar trebui să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru marele daruri pe care ni le-a oferit, precum,
Evanghelia în care el și-a revelat misterele sale divine, în care ne-a arătat calea spre el în adevăr dar mai ales în care ne-a oferit mijloacele mântuirii.
Preasfânta Euharistie prin care el locuiește necontenit în tabernacol, prin care reînnoiește la fiecare sfântă Liturghie patimile sale și se oferă iarăși, pe el însuși, ca hrană pentru sufletele noastre prin sfânta împărtășanie.
Biserica prin care ne îndrumă spre adevăr, spre calea ce duce spre cer și prin care ne comunică viața supranaturală.
Preoția prin care le-a încredințat preoților, comorile doctrinei sale, iubirii sale, a harului său.
Viața religioasă, călugărească prin care, ne-a chemat pe toți copii săi favoriți la perfecțiunea evanghelică. Care se roagă și muncesc neîncetat, în numele și onoarea lui, prin apostolatul lor specific.
Maria, ca mamă, căreia i-a dat o mare și o imensă putere de a ne conduce la fiul ei Isus, la mântuitorul omenirii.
Dar mai ales, ne-a oferit propria sa viață, a murit pentru a ne putea da tuturor viața. Sângele său, rănile sale, biciuirea, spini, și crucea, toate ne spun că Nimeni nu are o iubire mai mare decât acela care își dă viața pentru prieteni săi. De aceea și noi va trebui să ne petrecem viețile pentru el. De aceea vă invit să repetăm mereu, Facă-se voia ta. Amin
