Mt 12,1-8
A existat un timp în viața lui Isus când acesta a luat apărarea copiilor. Adică când oameni își aduceau copii la el pentru ca el să îi binecuvânteze. Discipoli săi însă îi alunga. Dar Isus le-a luat imediat apărarea cu aceste cuvinte, „Lăsaţi copilaşii să vină la mine şi nu le interziceţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu! (Lc 18, 16).
În textul evangheliei de astăzi vom vedea cum copii dragi ai lui Isus sunt atacați de către farisei pentru faptul că rupeau capurile de la spicele de grâu pentru a le mânca în zi de Sabat. Discipoli nu făceau aceasta din pură distracție, ci pentru faptul că le era într-adevăr extrem de foame. În apărarea lor, Isus scoate în evidență două excepții de la regula strictă a odihnei de Sabat. Nu ar fi putut el oare să spună că discipoli săi înfometați erau practic și ei o simplă excepție?
Însă problema fariseilor a fost faptul că ei erau atât de fixați asupra literei legii încât cu greu puteau privi la persoana umană. Ei bine, Isus a spus împotriva lor, cu o altă ocazie că Sâmbăta a fost făcută pentru om și nu omul pentru Sâmbătă.
Iar pentru a încheia toate discuțiile cu ei, Isus a spus că El, Fiul Omului, este Domn și peste Sâmbătă.
Oare nu ne e Cristos și mai drag când vedem cum e apărătorul celor lipsiți de apărare și înfometați?
