Gen 18,1-10a
Col 1,24-28
Lc 10,38-42
Maria, stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui. Însă Marta era ocupată cu multele griji ale casei. Venind la el, i-a zis: “Doamne, nu-ţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să servesc?…
Textul evangheliei de astăzi ne introduce două femei: Marta, gazda perfectă și Maria discipolul perfect. Amândouă sunt dornice în a-l sluji pe Isus însă fiecare o face în moduri complet diferite.
Marta este gazda perfectă. Ea pregătește casa pentru Isus și discipoli lui. Gătește mâncare și îi slujește pe toți iar asta fiindcă ea credea că ei sunt obosiți și înfometați. Marta nu avea nici o idee că Isus nu vine pentru a fi slujit ci ca să slujească.
Iată de ce Marta era atât de supărată, atât de preocupată ca mâncarea să fie bine pregătită. Marta se supărase foarte tare ba chiar răbufnise la Isus pentru faptul că i-a permis Mariei să nu o ajute în treburile casei. Însă Isus plin de gingășie o calmează spunându-i că Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijești și te frămânți, însă un lucru este necesar: Maria a ales partea cea bună. Aceea de a-l asculta, de a învăța de la el, de a avea parte de experiența prezenței sale și de a ocupa un loc pe care doar bărbați îl ocupau de obicei în acel timp, de a sta la picioarele învățătorului pentru a învăța și pentru a fi învățat.
De fapt, și noi avem parte de aceste experiențe. Ori de câte ori invităm pe cineva în casa noastră, după ce îl întâmpinăm și îi urăm bun venit, îl lăsăm să stea singur, de unul singur. De exemplu, prin a-i da un album de poze pe care să le vadă, sau unele reviste pentru a citi sau prin a-i da telecomanda pentru a se uita la televizor. El sau ea nu a venit, asemenea lui Isus, pentru o masă gratuită ci a venit pentru a fi cu prieteni lui sau al ei.
Pe de altă parte, Maria este discipolul perfect. Ea stă lângă Domnul, la picioarele lui, ascultând instrucțiunile și învățăturile sale. Instinctiv pare să cunoască faptul că în viață ai nevoie doar de un singur lucru, după cum a spus și Isus în textul evangheliei de astăzi, un lucru este necesar… de a asculta vestea cea bună pe care el o aduce.
Acesta ar putea fi și motivul pentru care Dumnezeu ne-a creat cu doi ochi și două urechi dar cu o singură limbă. Fiindcă el dorește ca noi să vorbim mai puțin și să ascultăm mai mult, îndeosebi cu inimile noastre. După cum spusese și un mare predicator într-una din cărțile sale că Spălarea mașinii se aseamănă foarte mult cu spălarea inimii noastre. Mai întâi mașina trebuie să stea într-un loc fix pentru a putea fi spălată. La fel și inima, trebuie să tacă pentru a putea asculta. Dumnezeu nu poate vorbi unei inimi gălăgioase. În al doilea rând, asemenea mașinii și inima trebuie să fie ascultătoare și supusă. Dumnezeu nu poate vorbi unei inimii care neagă, raționalizează și amână. În al treilea rând, mașina, asemenea inimii, trebuie să fie deschisă pentru ca toate colțurile și încăperile să fie curățate. În același mod, Dumnezeu nu poate curăța sau vindeca o inimă care complet închisă.
Asta nu înseamnă că Isus nu a apreciat ospitalitatea Martei. Ci a mustrat-o pentru faptul că era prea nerăbdătoare și prea supărată în privința a multor lucruri. Ea uita unul dintre cele mai importante elemente în ceea ce privea relația ei cu Isus. Adică acela de ai acorda timp să asculte un prieten, pe cineva drag dar mai ales pe Domnul și Mântuitorul ei.
Ceea ce putem face noi e să discernem din acțiunile și reacțiile Martei și a Mariei în slujirea Domnului, ca formă de spiritualitate. În privința Martei avem această spiritualitate activă iar pentru Maria avem această spiritualitate contemplativă. Este o combinație de rugăciune și acțiune a reflecției de care avem nevoie în viețile noastre ca și creștini.
Acțiunea și contemplația nu trebuie privite ca două lucruri opuse ci ca două lucruri ce se completează. Pe cât de mult suntem atrași de pericolul activității exagerate, muncim și muncim de parcă nu ar exista un mâine. Tot la fel ar trebui să fim implicați și în activitatea noastră apostolică, depășind programul și goana după bani, însă care să ne facă să nu dăm atenția cuvenită însuflețirii relației noastre cu Dumnezeu, cu familia și prieteni dar mai ales cu ascultarea lor. Dacă acordăm mult timp muncii, atunci va trebui să acordăm la fel de mult timp și pentru rugăciune, meditație, citirea sfintei Scripturi și primirea cu vrednicie a sfintei Euharistii.
Cu toți suntem câte un pic atât din Marta cât și din Maria. Suntem atât trup cât și suflet. De aceea va trebui să le menținem pe amândouă echilibrate. Să dăm fiecăruia ceea ce i se cuvine. Isus nu are nevoie de oameni care să lucreze pentru el. El are nevoie de oameni care să împlinească faptele sale. Amin
