In 11,19-27
Astăzi celebrăm sărbătoarea sfintei Marta. Marta avea o soră Maria. Marta e descrisă în evanghelii ca fiind o persoană practică. Uneori e descrisă ca fiind reprezentatul casei mai ales în momentul în care fratele ei a murit.
Însă în textul evangheliei de astăzi, Maria ne arată un alt aspect al credinței, în ciuda ascultării față de Isus, aspectul încrederii în Domnul. Ea s-a încrezut în Domnul, că acesta poate face mai mult. A spus că Însă şi acum ştiu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, 
Dumnezeu îţi va da” (In 11,22). Credința ei i-a spus să se încreadă pe deplin în Domnul. Ea înțelesese despre ce e învierea, știa în inima ei că tot ceea ce avea nevoie era să se încreadă în Domnul, că Isus va face ca totul să fie bine.
O modalitate prin care putem arăta că ne încredem în Domnul e prin rugăciunea noastră. Iar asta fiindcă datorită rugăciunii, conform unui episcop ortodox rus din secolul 19, pe nume Teofan, Rugăciunea este testul a toate, rugăciunea este și sursa a toate, rugăciunea este forța a toate, rugăciunea este îndrumătorul a toate. Dacă rugăciunea este bună, atunci totul va fi bine. Fiindcă rugăciunea nu va permite ca ceva să meargă rău. Un cardinal pe nume Basil Hume, un arhiepiscop de Westminster din Londra, declarat și el sfânt, ne avertizează că Doar dacă ne vom baza viața pe rugăciune, vom putea fi ceva mai mult decât niște simpli discipoli superficiali ai lui Isus Cristos. Iar asta fiindcă rugăciunea serioasă este baza, fundamentul vieții creștine.
Așa că întrebarea e, ce căutăm noi în această viață? Îl căutăm pe Isus, îl ascultăm și să ne încredem în el?
