Lc 4,38-44
În textul evangheliei de astăzi vom vedea cum Isus vindecă oameni prin a-i atinge, punându-și mâinile peste fiecare dintre ei, îi vindeca. Și vom vedea că prin acest mod a vindecat-o pe soacra lui Petru iar după aceasta și pe mulți alți care aveau nevoie de atingerea sa vindecătoare. Prin acest gest Isus a dorit să arate că atingerea umană poate aduce vindecarea persoanelor bolnave, indiferent de tipul de boală de care suferă, fizică ori psihică ori chiar spirituală.
Atingerea poate fi un instrument pentru bunăstarea personală și pentru vindecarea fizică, un mijloc de reparare a relațiilor distruse și un mijlocitor pentru colaborări, cooperări dintre și printre oameni. O îmbrățișare consolează, simpatizează, empatizează ne reconectează cu toți ceilalți. Un simplu semn de pace, de scuturare a mâinilor poate fi începutul unei prietenii lungi și rodnice. O atingere deasupra capului acordă binecuvântarea, o bătaie pe umăr consolează, încurajează și inspiră.
Atingerea umană poate ușura suferința dar poate cauza și durerea. Isus se folosea de atingerea sa pentru a vindeca oameni. Prin intermediul atingerii Isus ne-a dat un exemplu asupra modului în care trebuie să folosim atingerea noastră umană, pentru bunăstarea celorlalți. Însă atingerea poate deveni și distructivă. Poate răni oameni, fizic, emoțional, și psihologic.
Un gest simplu de atingere făcut la momentul potrivit, la locul potrivit și la persoana potrivită poate face cu adevărat o diferență enormă în viața acelei persoane.
