Lc 10, 1-9
Sfântul evanghelist Luca, pe care îl comemorăm astăzi, nu a fost unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Isus, ci a fost un creștin convertit din popoare. Practic este singurul scriitor din Biblie care este ne-evreu. Fiecare din cei patru evangheliști a avut o vedere particulară asupra personalității lui Isus, iar Luca ni-l prezintă pe Isus ca un mare doctor, vindecător de trupuri și de suflete. Această schimbare a era una natura și normală la el fiindcă Luca însuși era un doctor. În scrisoarea sa către Coloseni, apostolul Paul face referință la Luca, ca doctorul nostru preaiubit.
Pe deasupra, Luca relatează o mulțime de vindecări ale lui Isus, printre care, vindecarea orbilor, a femei cu hemoragie, a slujitorului centurionului, alungă demoni, Duminică am auzit despre vindecarea celor 10 leproși. Luca scoate în evidență compasiunea și răbdarea lui Isus cu păcătoși și cu cei suferinzi, dar mai ales faptul că Isus a murit atât pentru evrei cât și pentru toate celelalte națiuni.
Nu cred că faptul că Luca care era un doctor, a fost cel care a spus că mântuirea este oferită tuturor. Cuvântul mântuire sau salvare, în traducere înseamnă și ulei de vindecare, cu care Luca ca și doctor era destul de familiar. De-a lungul scrierilor lui Luca, vom putea observa chiar cum acest ulei se revarsă din ceruri, odată cu patima, moartea și învierea avută loc în Ierusalim și cu evanghelizarea până la marginile pământului din Faptele Apostolilor pe care tot el le-a scris.
În Faptele Apostolilor vedem cum Biserica continuă misiunea de mântuire, de aducere și răspândire a uneia dintre cele mai importante vindecări, aceea a iertării tuturor păcatelor, și de întregire a unei umanității atât de divizate.
