Lc 12,54-59
Sfântul Augustin a spus la un moment dat, Ce este timpul? După care a făcut o observație destul de interesantă. Știu ce este timpul, pentru că trăiesc în el și sunt cu el. Am de-a face cu el. Însă când sunt rugat să îl explic atunci rămân fără cuvinte.
Multe tradiții din lumea antică considera timpul ca fiind unul ciclic ceea ce și implica o inevitabilă întoarcere, însă tradiția iudeo-creștină prezintă această dimensiune ca fiind una liniară. Că timpul are un început și va avea și un sfârșit. Ba mai mult, unele tradiții mai târzii scot în evidență și misterul întrupării în care veșnicul Fiul al lui Dumnezeu și-a luat trup omenesc și a intrat în domeniul timpului și a spațiului, fapt care era de neconceput la oameni din acele timpuri. Pentru ei, Dumnezeu este duh, spirit pur care nu se amestecă niciodată cu cei inferiori, cu cei care se află în lumea imperfectă și păcătoasă a creaturilor acestei lumi.
Acum, din moment ce există cu siguranță un sfârșit al tuturor acestor lucruri, în timp și spațiu, atunci Fiul lui Dumnezeu care s-a făcut om asemenea nouă, ne-a dat direcții, înțeles și scop al existenței noastre limitate din această lume.
Sfatului lui Isus din textul evangheliei de astăzi, vegheați și rugați-vă, îi putem adăuga încă un sfat, să ne folosim cum trebuie de acest timp pe care ni l-a încredințat Dumnezeu.
