2Sam 5,1-3
Col 1,12-20
Lc 23,35-43
Pe alții i-a salvat, să se salveze pe sine, dacă el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul! (v. 35)
Un renumit episcop dintr-o dieceză din America latină a spus la un moment dat, într-una din omiliile sale, că:
Unii se plâng că nu au ochelari, dar alți nu au ochi.
Unii se plâng că nu au sacoșe, dar alți nu au brațe.
Unii se plâng că nu au o pereche nouă de papuci, dar alți nu au picioare.
Unii se îngrijorează că nu au un inel nou, însă alți nu au degete.
Unii se îngrijorează că nasul lor este prea mare sau plat, încă alți nu au nas ci doar găuri asemenea leproșilor din leprozerii.
Tot ceea ce spusese acest episcop se aseamănă cu ceea ce oameni și soldați îi spuneau lui Isus în momentul în care acesta atârna pe Cruce, să se salveze pe sine, dacă el este Cristos al lui Dumnezeu, alesul! Ei se plângeau și îi porunceau lui Isus să facă toate acestea.
Astăzi ne aflăm în cea dea 34 Duminică din timpul de peste an al calendarului Bisericesc care este totodată și ultima Duminică. Duminica următoare deja ne vom afla în prima Duminică din advent. De asemenea, se întâmplă ca tot astăzi să fie și aniversarul sărbătorii lui Cristos ca Regele Regilor tuturor națiunilor. În textul evangheliei de astăzi am auzit cum, Cristos care este Regele tuturor, este pironit pe cruce împreună cu alți doi criminali. Ce păcat! Ce scandal pentru noi! Un rege, care ar trebui să fie în palatul său, să stea pe tronul său și să fie înconjurat de sfătuitori săi și de mii de soldați, acum este umilit și crucificat? Aici îl vedem pe Cristos cum atârnă pe cruce, singur, cu nimeni la care să poată apela. Toți discipoli săi și prieteni săi l-au părăsit. Le-a fost frică că și ei ar putea fi crucificați alături de el, asemenea Domnului și stăpânului lor și că viețile lor vor fi în pericol. Nu erau cu totul angajați și dedicați lui. Oameni și soldați își băteau joc de el, îl insultau și rădeau de el fiindcă ei nu aveau nici o idee asupra a modului în care trebuie să fie de fapt un rege, ei încă nu îl întâlniseră pe Isus. Se simțeau frustrați de Isus. Ei așteptau un Mesia care să îi elibereze de puterile străine și iată că Isus este umilit și denigrat.
Isus însă face exact opusul a ceea ce așteptau ei. El răstoarnă ideea lor de Mesia. El le arată un alt fel de rege al regilor, un rege umil și slujitor. Iar răspunsul dat lui Isus este bătaia de joc și insulta venită din partea soldaților și a oamenilor. Dar Isus tot este capabil să spună, Tată, iartă-i căci nu știu ce fac. Wow!
Când unul dintre criminali îi cer lui Isus să își amintească de el când va fi în împărăția lui, Isus îi spune, Adevăr îți spun: astăzi vei fi cu mine în paradis!, fără a menționa vreo unul din marele și multele păcate pe care le comise acel soldat. Vedeți cum iartă Dumnezeu?
Iertarea creștină este un lucru minunat, uimitor, care nu poate fi întrecută de nici o altă iertare omenească. Iertarea nu poate fi cumpărată și nici măcar nu poate fi vândută însă este gratis și dăruită din inimă de acei oameni care sunt deschiși și gata să ierte oricând. Da, este extrem de dificil să ierți însă ca și copii al unui Dumnezeu care este un Dumnezeu iertător, și noi va trebui să îl urmăm pe el ca Tată al nostru și ca model al nostru.
Păcatul este o parte din bagajul nostru dar mai ales bagajul omului istoric. Prin urmare, nu e posibil ca cineva să urce sus fără să fi întâlnit în prealabil păcatul. De aceea se și subliniază atât de tare datoria de a ierta, datorită iertării lui Dumnezeu. El ne dă un exemplu în momentul în care a atârnat pe cruce pentru noi.
În încheiere vă invit să îl ascultăm pe Marcus Aurelius, marele împărat Roman, care obișnuia să spună despre el însuși, în fiecare dimineață, la trezire:
Astăzi vei întâlni tot felul de oameni, te vor răni, te vor insulta și te vor înjura însă nu poți trăi așa, știi mai bine pentru că ești un om în care locuiește spiritul lui Dumnezeu.
Alți au în inimile lor spiritul neiertării, alți păcătuiesc în ignoranță însă noi știm mai bine ca ei. Noi sunt bărbații și femeile lui Cristos și trebuie să iertăm după cum și el ne iartă pe noi.
Nu e prea târziu să ne întoarcem la Cristos. Atâta timp cât inima omului bate, invitația mereu va fi valabilă. În timp ce încă există viață încă va fi speranță chiar și până în pragul morții, Dumnezeu va ierta. Așa că de ce să nu iertăm pe cei care au greșit împotriva noastră, care ne-au păcătuit? Este dificil însă va trebui să încercăm. Va trebui să urăm păcatul și să iubim păcătosul iar acesta este mesajul sărbătorii de astăzi a lui Cristos Regele Universului. Amin
