Într-o bună zi un grup de evreii dintr-un târg din Rusia așteptau cu nerăbdare sosirea în vizită a unui rabin faimos pentru înțelepciunea și sfințenia sa. Era un eveniment rar. Întrebările care trebuiau să i se pună fuseseră pregătite cu grijă, din timp. În sfârșit, oaspetele sosește, într-o tăcere de mormânt, comunitatea adunată așteaptă cu încordare ca omul lui Dumnezeu să ia cuvântul. Dar omul lui Dumnezeu nu scoate o vorbă; îi privește fix în ochi pe cei de față și începe să fredoneze o melodie pe care o repetă și iar o repetă: toți încep să cânte împreună cu el. Apoi rabinul începe să danseze; execută un dans solemn și ritmat. Toată lumea intră în dans. Atenți să facă pașii corecți, evreii uită de ei înșiși, uită că ar mai exista ceva pe pământ. O oră s-a dansat. Relaxați și bine dispuși, fără urmă de tensiune interioară, toți se așază liniștiți să asculte discursul. Dar în acea seară, rabinul, le-a spus doar atât: Cred că am răspuns la întrebările voastre! De fapt, cei care le pregătiseră le și uitaseră.
Tot la fel și la sfânta Liturghie, când Cristos vine în mijlocul poporului său și noi îl primim cu o suită întreagă de manifestări de bucurie și exclamații de preamărire care ne fac să uităm de noi înșine și să ne îndreptăm atenția numai spre el. Așa este cântarea din timpul procesiunii de intrare; chiar și actul penitențial e destinat să descătușeze bucuria inimii: când omul este iertat, eliberat de povara păcatului, cântă, strigă de bucurie.
De exemplu, Confesiunile Sfântului Augustin nu e numai o carte în care autorul își recunoaște păcatele, ci în primul rând este un imn de preamărire al lui Dumnezeu care i-a dat harul convertirii și al iertării. Apoi urmează aclamația cu care în antichitate erau primiți în triumf, învingătorii, în războaie: Kyrie, eleison! Această aclamație datorită vocala e repetată de trei ori: Kyrie, eleison! Aceasta capătă un mare efect sonor, de aceea a rămas netradusă în toate liturgiile orientale și occidentale.
Apoi această suită de manifestări cu care Cristos împăratul este întâmpinat la Sfânta Liturghie continuă cu imnul Mărire, un imn pe care un erudit îl caracterizează astfel: Cel mai frumos, cel mai popular și cel mai vechi imn creștin care a ajuns până la noi. Și fiindcă este cel mai frumos și cel mai vechi imn creștin ajuns până la noi, Biserica nu vrea să-l piardă după ce l-a păstrat timp de 2000 de ani. De aceea interzice ca la Liturghie să fie înlocuit cu alt text sau alt cântec.
Institutio Generalis Missalis Romani notează: Gloria este un imn venerabil și extrem de vechi cu care Biserica reunită în Duhul Sfânt îl preamărește pe Dumnezeu Tatăl și pe Mielul divin prin rugăciunea sa (31). Cât de vechi este acest imn? E de o vârstă cu Biserica. Primii autori ai acestui imn sunt îngerii care l-au cântat în noaptea Crăciunului.
Apoi, tot Institutio Generalis notează că imnul Mărire e cântat de toată adunarea credincioșilor sau de popor, alternativ cu corul. Preferința aceasta de a-l cânta tot poporul, alternativ, ne vorbește despre originea acestui imn, în partea care urmează după cuvintele îngerilor din evanghelie. Buchetul de aclamații din care este format imnul este inspirat din același cortegiu triumfal roman din care provine aclamația Kyrie, eleison! În timp ce împăratul învingător se îndrepta pe Via Sacra spre templul lui Jupiter Capitolinul, diferite coruri sau grupuri de-a lungul traseului cântau alternativ, însoțite de sunete de trompetă și bătăi de tobe. Aici un grup intona Laudamus te! – la care mai departe un alt cor făcea ecou: Benedicimus te! – și mai departe un altul: Adoramus te! Ce primire mai frumoasă puteau să facă împăratului Cristos, învingătorul morții, creștinii, atunci când el venea în mijlocul lor?
Imnul Mărire cuprinde toate cele patru forme de rugăciune: e ca un cântec pe patru voci.
În primul rând e, rugăciunea de preamărire: Te lăudăm, te binecuvântăm, te adorăm, te preamărim.
De mulțumire: Doamne Dumnezeule, împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte Atotputernic, îți mulțumim ție pentru slava ta cea mare!
De implorare a iertării: Doamne Dumnezeule, Mielul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, care iei asupra ta păcatele lumii, miluiește-ne pe noi.. Tu care șezi de-a dreapta Tatălui, miluiește-ne pe noi!
Rugăciunea de cerere: Tu care iei asupra ta păcatele lumii, primește rugăciunea noastră!
Imnul se termină cu ceea ce liturgiștii numesc doxologia doxologiilor: Tu singur ești Sfânt, tu singur Domn, tu singur Preaînalt, Isuse Cristoase, împreună cu Duhul Sfânt, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl Amin
Și voi încheia prin a vă invita să vă amintiți mereu următorul lucru, că liturgia ne arată care este ordinea corectă a rugăciunii, care ar trebui să fie prioritățile, adică întâi de toate rugăciunea de laudă și apoi cea de cere. Niciodată invers. Amin
