Is 35,1-6a.10
Iac 5,7-10
Mt 11,2-11
Există o poveste despre o femeie care s-a măritat de patru ori: prima oară cu un bărbat milionar, apoi cu un actor, apoi cu un pastor protestant și într-un final cu un antreprenor de pompe funebre. Care să fi fost motivul ei? Primul a fost pentru bani, al doilea a fost pentru spectacol, al treilea a fost ca să fie pregătită și ultimul a fost ca să aibă cu ce să plece.
Astăzi este cea de-a treia duminică din Advent, duminică care marchează mijlocul timpului Adventului, moment în care devenim tot mai nerăbdători în așteptarea momentului sosirii, nu a banilor, nici a spectacolului, ci a Mântuitorului nostru, care nu este doar o aniversare a nașterii sale ci mai ales momentul în care el vine din nou la noi în gloria sa. Tot ceea ce sper e ca cu toți să petrecem aceste două săptămâni rămase în pregătire pentru sosirea sa.
Adesea mai numim cea de-a treia Duminică din Advent și ca Duminica Bucuriei, ori Gaudete. Gaudete este termenul latin pentru cuvântul bucurie. Cu toți ar trebui să ne bucurăm fiindcă Cristos le-a spus discipolilor lui Ioan ceea ce ei văd. Discipoli îl vedeau pe Mesia, iubirea sa, dăruirea sa de sine, dar mai ales iertarea sa. El le spune, orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățați și surzii aud, morții învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună! (v.5).
După cum am tot observat cu toți, coroana de Advent este înconjurată de trei lumânări violet și una complet diferită, adică roz sau roșie. Astăzi am aprins lumânarea roz fiindcă aceasta reprezintă Duminica Bucuriei. Culoarea ei e în contrast cu celelalte trei culori violet. A existat la un moment dat o perioadă în care culoarea a ceva spunea ce avea să se întâmple. De exemplu, violet sau violetul regal era culoarea destinată regalității. Roșul era culoarea victoriei sau a momentul în care armatele ieșeau victorioase dintr-o bătălie crâncenă, acestea se întorceau acasă triumfătoare fiind îmbrăcați în roșu. Rozul era culoarea bucuriei. Astăzi folosim culoarea bucuriei, rozul, pe coroana noastră de Advent, pentru a ne arăta bucuria și veselia faptului că acest timp de așteptare e deja la mijloc. Cu toți putem vedea deja lumina de la capătul tunelului când vom celebra marea sărbătoare a Nașterii Mântuitorului nostru.
Din moment ce rozul este culoarea bucuriei, în continuare doresc să vă împărtășesc un mod prin care putem aduce bucuria în viețile noastre. Tot ceea ce trebuie să facem e să ținem minte ceea ce înseamnă cuvântul bucurie. Adică, Isus care ar trebui să fie mereu primul în viețile noastre, apoi alți fiindcă toți ceilalți trebuie mereu să fie a doua noastră prioritate și într-un final noi, fiindcă mereu trebuie să ne gândim ultima oară la noi înșine. Poate vă mai amintiți acel moto al acelui mare jucător de baseball, despre care am menționat cu o altă ocazie adică Eu sunt trei. Iar explicația ar fi următoarea, Dumnezeu este primul, ceilalți sunt al doilea iar eu sunt al treilea. Prin urmare, dacă dorim să aducem adevărata bucurie în viețile noastre, va trebuie mereu să ne gândim în primul rând la Isus, apoi la ceilalți și într-un final la noi înșine.
În textul evangheliei de astăzi am putut vedea cum Isus îl laudă pe Ioan Botezătorul moment în care are și ocazia să ne transmită cât de important este de fapt Ioan Botezătorul și cât de importanți suntem noi pentru el. Isus a menționat la un moment dat că nu s-a ridicat, dintre cei născuți din femeie, unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Și totuși, tot Isus ne spune că cel mai mic din împărăția cerurilor este mai mare decât el. Isus ne spune că este un mare privilegiu să fii în împărăția cerurilor. Prin urmare, noi suntem cei mai norocoși din moment ce Isus a venit să ne mântuiască pentru ca noi să putem avea parte de împărtășirea împărăției cerurilor. Isus menționează că Ioan nu poartă haine fine și nici nu trăiește în palate regale, și totuși, el este considerat de Isus ca fiind mai mult decât un profet. Însă de ce oare îl laudă Isus pe Ioan? Iar motivele sunt următoarele:
În primul rând, fiindcă Ioan era fără îndoială sfânt. Acesta este motivul pentru care Isus îl laudă astăzi, Adevăr vă spun, nu s-a ridicat, dintre cei născuți din femeie, unul mai mare decât Ioan Botezătorul (v.11). Însă trist e faptul că mulți dintre noi consideră nașterea Domnului sau sosirea celebrării Crăciunului doar ca pe cheltuieli, cumpărături, petreceri, vacanțe sau ca zile pline de fericire. A fost cu câțiva ani în urmă o emisiune la o televiziune din altă țară intitulată Unul contra o sută. Gazda acelei emisiune a întrebat-o la un moment dat pe una dintre participante ce are de gând să facă de Crăciun. Această femeia a răspuns, Cumpărături! Am uitat adevăratul și originalul înțeles al Crăciunului, adică acela de a rememora cel mai mare dar care ni s-a oferit nouă vreo dată, adică nașterea Fiului lui Dumnezeu dar mai ales recunoștința și mulțumirea pentru acest mare dar. Acesta este motivul pentru care ar trebui să ne mai oprim din această goană frenetică de pregătire a sărbătorii pentru a putea petrece mai mult timp în a mulțumi lui Dumnezeu pentru multele binecuvântări pe care le-am primit de la el. Darurile sale nu sunt legate cu o panglică și fundiță, ele nu pot fi cumpărate cu cardul sau cu bani ori de la magazin. De fapt, prețul pe care Cristos l-a plătit deja este mult prea mare ca să putem evalua în bani noștri locali, în lei românești.
Crăciunul este o sărbătoare, o zi ne-lucrătoare. Însă mulți dintre noi tot uită de adevăratul înțeles al acestei sărbători care este și o zi sfântă. De aceea, ceea ce va trebui noi să facem e să ne asigurăm că sărbătoarea Crăciunului este sfântă prin a ajunge la Dumnezeu cu rugăciunile noastre, prin participarea la sfintele Liturghii și prin împărtășirea a ceea ce avem cu ceilalți, mai ales cu cei săraci și nevoiași. Va trebui să celebrăm crăciunul cu Cristos. Amintiți-vă aceasta, că dacă îl înlăturăm pe Cristos din Crăciun nu ne rămâne decât tristețe, nu ne rămâne nimic altceva decât tristețea oferită de toate aceste lucruri lumești care sunt trecătoare și temporare.
În al doilea rând, fiindcă Domnul nostru admiră una dintre calitățile sale, adică umilința. Vă amintiți de acel moment în care oameni au tot continuat să îl întrebe dacă el este Mesia? El nu s-a simțit deloc flatat de toate aceste afirmații. Iar asta fiindcă puterea și faima, prestigiul nu făceau deloc parte din mintea lui, din el. Ci în schimb, cu foarte multă umilință a spus că vine după mine cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălțămintei (Mc 1,7). Ați făcut oare vreo dată vrun comentariu de acest gen despre cineva anume?
În al treilea rând fiindcă Botezătorul a dus o viață disciplinată. El nu s-a lăsat pe sine însuși să fie influențat de către valorile acestei lumi sau de către bunurile materiale. Un rege, un fariseu, un soldat…de ce, fiindcă ei sunt doar oameni din carne și sânge la fel ca și el, supuși aceluiași Dumnezeu și care trebuie să păstreze aceleași standarde și porunci ale sale. Isus însuși ne spune că, sfântul Ioan Botezătorul nu era îmbrăcat cu haine bune și nici nu consuma mâncare luxuriantă. El alesese doar un singur țel, adică Dumnezeu atotputernicul. Trist e faptul că sunt mulți oameni a căror scop nu e Dumnezeu atotputernicul ci aleg să își petreacă timpul în obținerea a tot mai mulți bani. Banii ajung să fie Dumnezeul lor și toate celelalte, inclusiv relațiile sunt pe locul doi, o comoditate sau doar de fațadă.
În încheiere vă invit să petrecem tot mai mult timp în a ne aminti faptul că în acest timp al Adventului noi va trebui să pregătim calea Domnului, pentru ca Isus să poată veni și la noi de Crăciun. Amintiți-vă mereu că Isus va trebui să fie mereu primul în viețile noastre, ceilalți pe locul doi și noi înșine pe ultimul loc. Prin urmare, asemenea lui Ioan Botezătorul, și noi putem fi mesageri trimiși de Dumnezeu pentru a pregăti celorlalți sosirea Domnului prin a deveni sfinți, umili și a ne disciplina pe noi înșine.
