Is 35,1-6a.10
Iac 5,7-10
Mt 11,2-11
Ați văzut vreodată pe cineva să îl jignească pe Domnul? Eu da. O anumită femeia care își petrecuse mult timp lucrând pentru Domnul, adică, vizitând bolnavi și pe cei țintuiți la pat, ajutându-i pe cei bătrâni și cu handicap, a fost diagnosticată cu o problemă gravă la genunchi care necesita neapărat o operație. Operația nu a avut nici un succes așa că ea a rămas cu o durere constantă în picior rămânând totodată și fără capacitatea de a mai umbla. Părea că Domnul ignorase toate rugăciunile acestei femei și a prietenilor ei ca operația să aibă succes. Aceasta era o femeie care se considera pe sine însăși un prieten apropiat al lui Isus. Era ea acum dezamăgită? Voi ce credeți? Ei bine, da. Dispoziția ei foarte bună, plină de veselie de până atunci se transformase într-o tristețe sumbră. Într-o bună zi a reușit să ajungă la un preot pentru a se spovedi, pentru a-i spune ceea ce se petrecea în sufletul ei. Confesorul a sugerat ca ea să îi ceară, tot în rugăciune, bunului ei prieten Isus, de ce s-a purtat cu ea în acest fel. Ceea ce a și făcut. În ziua următoare preotul s-a întâlnit cu ea și a văzut pacea cum se așezase asupra ei în ciuda durerii constante de picior. Știți ce mi-a spus? A început ea să îi spună preotului. În timp ce priveam la Isus crucificat și îi spuneam despre genunchiul meu distrus, el mi-a răspuns, Al meu e mai rău.
De ce credeți că am început tocmai cu această povestioară, un pic cam tristă, tocmai în această Duminică din Advent care mai e numită și Duminica Bucuriei? Cu cine se aseamănă femeia din povestioara cu care am început? Cu ce personaj din textul evangheliei de astăzi? Cu Ioan Botezătorul! Însă cum și de ce? Ca să aflăm răspunsul va trebui să vedem mai întâi despre ce a fost vorba în textul evangheliei de astăzi!
Ce a făcut Isus astăzi? Isus nu a făcut nimic altceva decât să de-a un răspuns afirmativ la o întrebare adresată de către discipoli lui Ioan Botezătorul. Și o luăm pe rând. Unde se afla Ioan Botezătorul de a nu a putut merge el însuși la Isus să vorbească cu el? Ioan Botezătorul se afla în închisoare, fiind închis de regele Irod fiindcă rostise în public adevărul despre el și soția fratelui lui care era la el. iar după cum știm deja cu toți, adevărul mereu doare, iar când un adevăr ne doare facem tot ce ne stă în putință pentru a-l ascunde! Acesta este și motivul reacției lui Irod! Să revenim la textul evangheliei de astăzi. Ce a făcut Ioan din închisoare? Și-a trimis ucenici pentru a-l întreba pe Isus dacă el este cel care trebuie să vină, pentru care el a pregătit calea sau trebuie să aștepte un altul? Ce răspuns le-a dat Isus? Isus nu le zici nici da, nici nu. Atunci ce le spune? Isus le înșiruie faptele pe care el le făcea deja și îl lasă pe Ioan să tragă el concluzia corectă! Care îmi poate zice răspunsul lui Isus? Adică, orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi şi surzii aud, morţii învie, iar săracilor li se aduce vestea cea bună!
Apoi, aici în față avem înșiruiți 17 băieți, dacă nu mă înșel, care astăzi vor fi instituiți ministranți pentru un an de zile. De aceea, în continuare aș dori să mă adresez și lor în special, dar e valabil și pentru toți ceilalți.
În textul evangheliei de astăzi am văzut cum Isus a spus despre Ioan la un moment dat că nu s-a ridicat, dintre cei născuţi din femeie, unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Cu alte cuvinte Isus îl laudă pe Ioan Botezătorul. De ce? Ei bine, din trei motive, motive care vă invit să vi le însușiși mereu, mai ales voi dragi ministranți, orid e câte ori vă veți afla la sfântul altar, lângă noi preoți:
Primul e fiindcă Ioan Botezătorul era sfânt. Cum reușea aceasta? Voi ministranți, cum veți putea reuși aceasta? Ei bine, fiindcă Ioan reușea să ajungă la Dumnezeu prin rugăciunile sale, prin împărtășirea a tot ceea ce avea cu ceilalți, mai ales cu cei săraci și nevoiași, iar voi din față, mai ales prin participarea cum trebuie la sfânta Liturghie, fără joacă, fără a umbla aiurea pe altar, fără a vorbi ci prin a vă ruga tare și frumos, prin a permite și celuilalt să facă ceva, să ministreze.
Al doilea motiv e faptul că Dumnezeu admira una din calitățile lui Ioan, umilința. Câți dintre voi ați dat dovadă, în acest advent, până acum de umilință, de vrun fapt de umilință? De exemplu, ministranți, dacă tot sunteți azi în centrul atenției, când v-am zis eu sau alt preot, azi ești pedepsit și ai să stai în bancă. Voi cum a-ți primit asta? Cu umilință a-ți ascultat și ți făcut ce vi sa spus? Sau ați ieșit furioși pe ușă și nu a-ți mai călcat la Biserică până preotul va iertat?
Și ultimul motiv e pentru faptul că Ioan a dus o viață disciplinată. Ioan nu s-a lăsat influențat de valorile acestei lumi sau de bunurile ei materiale. Chiar Isus ne-a spus astăzi cum era Ioan, că nu se îmbrăca cu haine moi, că nu, că nu, că nu…. Dar voi dragi copii, dragi ministranți? În viața voastră de zi cu zi, cine e pe primul loc și cine e pe al doilea? Care e scopul vostru principal dragi ministranți, când vă aflați lângă altar și care e al doilea? Dumnezeu sau lumea aceasta? Cristos care se oferă ca jertfă pe altar sau hârjoneala cu vecinul?
Iar ca încheiere nu voi spune nimic altceva decât atât, să stați acum ori în cursul zilei de astăzi și să vă gândiți la aceste întrebări. Răspundeți-vă iar apoi apucați-vă de treabă. Asta sperând că veți alege răspunsul corect! Amin
