Is 7,10-14
Rom 1,1-7
Mt 1,18-24
Cei care iubesc să se teamă, se tem să fie iubiți; ei înșiși sunt cei mai josnici dintre toți oameni, unii se tem de ei, însă ei se tem de toți ceilalți. Asta e ceea ce a spus Jean Pierre Camus despre frica însăși.
Astăzi este cea dea patra Duminică din Advent iar peste puține zile, vom celebra aniversarul nașterii Domnului nostru Isus Cristos.
Textul evangheliei de astăzi ne vorbește despre sfântul Iosif care avea un plan prin care să o lase pe Maria în secret cu toate că el deja era logodit cu ea în acel moment al aflării despre sarcina Mariei.
Conform unui mare exeget pe nume William Barclay, într-o relație normală din cadrul unei căsătorii evreiești obișnuite, procedura implică trei pași principali ce trebuie urmați.
Primul e cel al contractului de logodnă. Logodna adesea era făcută în momentul în care cuplul nu avea încă copii. De obicei aceasta avea loc prin părinți sau printr-un profesionist în astfel de legături. Așa că adesea, această logodnă avea loc fără ca cuplul să se fi văzut măcar vreodată.
Al doilea era cel de logodnă propriu zisă. Logodna propriu zisă reprezenta acel moment în care avea loc ratificarea logodnei în care cuplul intrase deja. Până la această etapă, logodna putea fi ruptă numai dacă fata nu era dispusă să continue cu aceasta. Însă odată ce intrai în această etapă legătura era prinsă pe vecie. Aceasta dura timp de un an de zile. În timpul acestui an cuplul era cunoscut ca soț și soție, cu toate că ei nu aveau drepturile unui soț și a unei soții. Căsătoria nu putea fi terminată decât într-un singur mod, prin divorț. Iar Maria cu Iosif se aflau tocmai la această etapă cu logodna lor. Ei se aflau în această perioadă de logodnă, iar dacă Iosif dorea să o încheie, el nu avea cum decât printr-un singur mod, prin divorț, iar în acest an Maria era cunoscută ca fiind soția lui.
A treia etapă era cea a căsătoriei propriu-zise, care avea loc la finalul anului de logodnă.
Prin urmare, Maria cu Iosif se aflau la etapa a doua a acestui proces de căsătorie când Maria era însărcinată cu un copil, cu un copil dobândit prin puterea Duhului Sfânt și care trebuia numit Isus. Isus este forma grecească a numelui evreiesc Iosue iar Iosue tradus înseamnă Mântuire.
Mulți dintre noi încă cred că Cristos este numele de familie a lui Isus. Sincer vorbind, nu e deloc, nu e deloc un nume ci un titlu. Cristos tradus înseamnă Cel Uns sau Mesia, eliberatorul pe care Dumnezeu promisese să îl trimită evreilor și a cărui sosire ei o așteptau atât de mult.
Însă îngerul îi spune lui Iosif când acesta avea de gând să o lase pe Maria în secret, Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta,…(v.20). Acesta este mesajul de astăzi, Nu te teme.
De fapt lui Iosif nu îi era frică să o ia pe Maria de soție. Lui îi era frică de faptul că trebuia să fie tatăl purtător de grijă a lui Isus, și să îl accepte din punct de vedere legal ca fiu al său. Din moment ce el știa cine este Isus și că a-i fi tată purtător de grijă implică o relație personală și extrem de intimă cu el. Lui îi era frică de provocări, de cerințele pe care acest tip de relație o cere de la el.
Tot la fel se întâmplă și cu fiecare dintre noi. Dorim să fim binecuvântați de Dumnezeu și totuși nouă ne este teamă de cerințele pe care o cere această binecuvântare de la noi. De exemplu, cu toți doresc să asculte o omilie bună însă tuturor le e frică să acționeze conform a ceea ce aud în acea omilie fiindcă implică responsabilitatea de a face bine și de a fi exemple pentru ceilalți.
Conform unei cărți pe nume Napoleon Hill, din 1986, frica este considerată cel mai periculos dușman cu care un om se confruntă în căutarea succesului. Acesta identifică șase frici principale corespondându-le cu simptomele aferente.
- Frica de sărăcie – indiferența, indecizia, dubiul, grijile, precauția exagerată și amânarea.
- Frica de critici – conștientizarea de sine, lipsa de stabilitate, personalitatea slabă, complexul de inferioritate, extravaganța, lipsa de inițiativă și lipsa de ambiție.
- Frica de boală – autosugestia, ipohondrie, indolență, dulcegăriile de sine, intemperanța și îngrijorarea.
- Frica de pierdere a iubirii – gelozia, găsirea de greșeli și jocul de noroc.
- Frica de bătrânețe – încetinirea prematură, scuzele pentru vârsta înaintată a unuia, uciderea inițiativei și a mascaradei ca persoană tânără.
- Frica de moarte – gândul la moarte, asocierea cu frica de sărăcie și asocierea cu boala sau ne-echilibrul.
Acum vă puteți imagina aceste efecte asupra oamenilor și vă veți da seama de ce fel de frici suferă. Frica poate într-adevăr să fie un dușman periculos. Prin urmare, niciodată nu trebuie să îi permitem să ne ruineze viețile. Ci să le depășim. Cum să le depășim? Prin următoarele patru etape.
- Utilizarea fricii ca mijloc de creștere.
- Sustragerea de la frică
- Controlarea fricii.
- Atacarea sursei ce ne amenință.
Dar mai presus de toate, încrederea în Dumnezeu și împlinirea voinței lui fiindcă Dumnezeu are un mesaj pentru fiecare dintre noi Amin.
