Lc 1,67-79
Într-un ajun de Crăciun, un doctor a tratat o profesoară bătrână care avea o problemă la plămâni pe gratis. Întrebat de ce a făcut-o, a spus că el a făcut doar ceea ce făcuse deja ea cu el când se afla în școală generală.
Cu ocazia zilei ei de naștere, cu mulți ani în urmă, toți cei din clasă adusese ceva de valoare pentru a-i oferi cadou, însă un băiețel sărman tot ceea ce a avut să îi dea cadou înfășurase într-un ziar vechi. Întreaga clasă a început să râdă când profesoara i-a desfăcut cadoul învelit în ziar și au văzut că acesta era și un pic defect. Băiatul mai că începea să plângă în hohote, așa că profesoara a încercat să îl salveze de la o viitoare rușine prin a-și exprima aprecierea și recunoștința pentru acel cadou.
Acum acel băiat sărman a ajuns un doctor de succes. Ciudat, a răspuns bătrâna profesoară. Eu ar trebui să îți mulțumesc. Acel cadou a adus multe schimbări în viața mea. L-am păstrat mereu aproape de mine, ca o comoară și ca o reamintire de a fi mereu recunoscătoare pentru fiecare lucru, oricât de mic ar fi. Acel cadou mi-a adus nenumărate bucurii ca profesor fiindcă ma ajutat să văd atât de multe lucruri minunate.
Ați observat că ori de câte ori cineva ne mulțumește pentru ceva bun pe care am făcut ori spus, noi parcă prindem curaj să facem și mai mult, ori din nou? Ați observat că ori de câte ori oferim ultimul nostru bănuț pentru a ajuta pe cineva, suntem apoi răsplătiți însutit? Generozitatea și recunoștința, amândouă sunt strâns legate.
Cântarea lui Zaharia este un astfel de exemplu minunat de recunoștință sinceră din inimă mai ales cu ocazia acestui ajun de Crăciun. Dumnezeu într-adevăr ne binecuvântează de fiecare dată când suntem generoși fiindcă avem atât de multe pentru care să îi mulțumim, mai ales pentru darul său cel mai special, Fiul Său!
