24 decembrie – 2

Lc 1,67-79

Cântul lui Zaharia

Astăzi este ultima zi din cele nouă zile ale novenei pentru celebrarea sărbătorii Nașterii lui Cristos. Odată cu parcurgerea acestor nouă zile de pregătire, trei lucruri ies în evidență destul de clar din toate pasajele evanghelice pe care le-am ascultat. Iar acestea sunt:

Primul e promisiunea. Dumnezeu e mereu fidel promisiunii sale. Dumnezeu a făcut atât de multe promisiuni în Vechiul și Noul Testament. El a făcut promisiuni și înaintea noastră iar toate aceste promisiuni sunt împlinite fiindcă Dumnezeu este Adevărul iar El nu este un mincinos, un înșelător, unul care profită de alți. El mereu își ține cuvântul. După cum spusese și Zaharia în textul evangheliei de astăzi, Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a vizitat şi a răscumpărat poporul său (v. 68).

Va trebui să facem din Dumnezeul nostru fidel inspirația noastră și ghidul nostru mai ales că noi trăim într-o eră a promisiunilor încălcate. Națiunile semnează tratate importante doar ca să le poată încălca apoi. Multe cupluri care și ele se căsătoresc doar pentru a-și arăta dis-respectul pentru față de propriile lor voturi. În acest tip de societate, noi cei care suntem poporul lui Dumnezeu ar trebui să fim cunoscuți pentru păstrarea promisiunilor făcute. Asemenea unei ocupații teritoriale a unei țării, moment în care un general de acolo a trebuit să părăsească țară pentru a merge în altă țară pentru o misiune militară, însă el promisese, Mă voi întoarce. A durat mulți ani ca el să se întoarcă înapoi și într-un final chiar sa întors doar pentru a-și ține promisiunea. Dumnezeu și-a dus la împlinire promisiunea mai mult și mai bine decât făcuse acest general. Dumnezeu l-a trimis pe propriul său Fiu ca Mântuitor al nostru, pentru a ne salva din sclavia păcatului și a morții. Iată care sunt cele 12 promisiuni importante pe care Dumnezeu le-a făcut pentru noi creștini: Prezența lui Dumnezeu (Ev 13,5); Protecția lui Dumnezeu (Gen 15,1); Puterea lui Dumnezeu (Is 41,10); Grija lui Dumnezeu (Is 41,10); Conducerea lui Dumnezeu (In 10,4); Scopul lui Dumnezeu (Ier 20,11); Odihna lui Dumnezeu (Mt 11,28); Curățarea lui Dumnezeu (1In 1,9); Bunătatea lui Dumnezeu (Ps 84,11); Fidelitatea lui Dumnezeu (1Sam 12,22); Îndrumarea lui Dumnezeu (Ps 25,9); Planul înțelept al lui Dumnezeu (Rom 8,28).

Al doilea e rugăciunea. Iar asta fiindcă în ultimele nouă zile am petrecut împreună timpul în oferirea rugăciunii noastre lui Dumnezeu, însă oare ne-am rugat cu adevărat? Ne-am rugat noi în ultima perioadă pentru medici din linia întâi, pentru siguranța lor, pentru reușita eforturilor lor? Cine sunt cei pe care i-am inclus în rugăciunile noastre în ultima perioadă, doar familia noastră, doar cei pe care îi iubi, doar cei sănătoși? Am inclus noi numele dușmanilor noștri? În primul și în primul rând, un capitol întreg din prima scrisoare a apostolului Paul către Timotei subliniază faptul că Biserica sau creștini trebuie să se roage pentru toți. Dacă dorim să spunem aceasta, atunci va trebui să începem cu partea negativă a lucrurilor, să spunem că nimeni nu e exclus sau lăsat pe dinafară din sfera rugăciunii. Nu există nici o persoană pentru care să nu ne putem ruga. Acesta este motivul pentru care am pus adineaori întrebarea, cine sunt acele persoane pe care le-am inclus în rugăciunile noastre. De aceea spun din nou că toți sunt și pot deveni subiecte potențiale ale rugăciunilor noastre.

Ultima e proclamarea recunoștinței. Acest Benedictus, sau Cântec al lui Zaharia, este un minunat exemplu al unei inimi cu adevărat recunoscătoare, mai ales acum în ajun de sărbătoarea Nașterii Domnului. Dumnezeu ne binecuvântează cu adevărat atunci când suntem generoși fiindcă avem atât de multe pentru care să îi mulțumim, mai ales pentru darul său dat nouă, Fiul său.

Cineva spusese că atunci când ne exprimăm recunoștința față de Dumnezeu, e ușor să subliniem prosperitatea materială și calitatea vieții, că e frumos să le avem însă atât de ușor de pierdut. O sănătate bună e o mare binecuvântare dar poate dispărea cu ușurință mâine. În familiile și prieteniile care au la bază iubirea, moartea intră și răpește pe unii dintre ei chiar atunci când nu e așteptată. Mesele noastre ar putea fi încărcate cu mâncare astăzi însă am putea rămâne fără loc de muncă mâine și vom începe să ne gândim la următoarea masă.

 Ce ar fi dacă am aborda un pic diferit oferirea mulțumirii și a recunoștinței noastre astăzi? În loc să ne concentrăm asupra locurilor tradiționale de mâncare, familie, și prieteni, să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru ceea ce nu putem pierde. Pasajul din scrisoarea către Romani 8,35-39 e un loc foarte bun cu care putem începe. După ce luăm în considerare dificultățile și nenorocirile ce pot îndepărta exteriorul din viața noastră, încheia apostolul Paul prin a spune că nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru.

 De aceea să mergem la casele noastre după această sfântă Liturghie și să luăm cu noi: promisiunea lui Dumnezeu, rugăciunea, proclamarea recunoștinței și a face o diferență în timpul celebrării Crăciunului de mâine. Amin

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04,

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

div#stuning-header .dfd-stuning-header-bg-container {background-image: url(https://paxvobis.ro/wp-content/uploads/2021/11/header-nou-final.jpg);background-size: initial;background-position: center bottom;background-attachment: scroll;background-repeat: no-repeat;}#stuning-header div.page-title-inner {min-height: 400px;}
//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?