Is 52,7-10
Evr 1,1-6;
In 1,1-18
Astăzi celebrăm solemnitatea Nașterii Domnului care mai este cunoscută ca și Crăciun. Însă ce este Crăciunul?
Cuvântul Crăciun provine și de la combinația cuvintelor englezești Cristes maesse care traduse ar însemna Liturghia lui Cristos. Cu alte cuvinte, crăciunul este celebrarea nașterii lui Isus, a Mântuitorului omenirii întregi. Majoritatea istoricilor relatează că prima celebrare de Crăciun a avut loc în Roma anului 336, și o menționează ca fiind o zi sfântă. Pentru noi, Crăciunul este unul dintre cele mai importante evenimente ale anului, eveniment al cărui spirit se pare că am început să îl simțim încă din luna septembrie. Pentru noi creștini, este o zi extrem de importantă din calendarul nostru liturgic din moment ce este ziua în care Domnul însuși s-a întrupat. Guvernul, școlile, diverse afaceri particulare și multe altele, dau angajaților lor o zi sau două libere, cu ocazia Crăciunului, făcând ca această zi să devină una și mai importantă. Pentru noi, creștini, această sărbătoare este una dintre cele mai sfinte celebrări. Celelalte fiind, Cristos Regele Universului, Înălțarea Domnului, Ridicarea cu trupul și sufletul la cer a preasfintei noastre mame, Toți Sfinți și Comemorarea tuturor credincioșilor răposați, Neprihănita Zămislire și altele asemenea. Însă de ce e atât de important crăciunul pentru noi creștini? Simplu, fiindcă e ziua în care s-a născut cel pe care îl urmăm și ai cui discipoli suntem cu toți.
Ne dăm unul altuia cadouri în timpul Crăciunului, însă de ce oare? Oferim cadouri de crăciun datorită unei tradiții care pare să fi început cu cadourile oferite de către cei trei magi de la răsărit pruncului Isus. După cum spune și evanghelia după Matei, Şi, intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând la pământ, l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă (Mt 2, 11).
Însă, abia după anii 1800 lumea a început să ofere cadouri mult mai elaborate.
Ziua de 25 decembrie e ziua care ni s-a oferit ca fiind ziua de Naștere a Domnului nostru. Însă oare chiar aceasta să fie? Nimeni nu știe. Ceea ce se știe e faptul că lideri Bisericii creștine din anul 336 au fixat ziua de 25 decembrie ca ziua de naștere a Domnului, pentru a înlocui o sărbătoare păgână a Romei, Ziua Soarelui Învingător, sau Sol Invinctus, sau altfel numit saturnaliile care marca solstițiul de iarnă. La origine sărbătoarea Crăciunului implica doar celebrarea unei simple sfinte Liturghii însă de-a lungul timpului Crăciunul a înlocuit și multe alte sărbători din diverse alte țări, fiind absorbite totodată și un vast număr de tradiții.
Crăciunul este cea mai mare binecuvântare pe care am primit-o cu toți. Iar asta fiindcă Dumnezeu ne-a oferit un dar pe care nimeni nu îl poate răsplăti vreodată. Nu e nașterea lui Cristos ci e ziua de naștere a tuturor celor care au fost fericiți să fie botezați în moartea și învierea răscumpărătoare a Domnului întrupat. Catehismul Bisericii Catolice la numărul 504 ne spune cu referire la întrupare că Isus este zămislit de la Sfântul Duh în sânul Fecioarei Maria pentru că El este noul Adam care inaugurează noua creaţie: „Primul om ieşit din pământ este pământesc, însă cel de-al doilea om vine din cer” (1 Cor 15, 47). Firea omenească a lui Cristos este, încă de la zămislirea sa, plină de Duhul Sfânt, căci Dumnezeu „îi dă Duhul fără măsură” (In 3, 34). Iar „din plinătatea lui”, Capul omenirii răscumpărate, „noi toţi am primit har peste har” (In 1, 16).
Crăciunul este o ocazie de bucurie. Însă cât de mult am ajuns să apreciem cu adevărat ceea ce a făcut Cristos pentru noi? Ne bucurăm noi de faptul că nașterea sa din acea iesle sărmană din Betleem a deschis calea mântuirii?
În continuare vă invit e să ne adresăm următoarele întrebări, să răspundem la ele în privat să medităm, asupra a ceea ce am văzut și am auzit în acest timp al Crăciunului.
Când te trezești dimineața și te uiți la știrile de la ora 6.00 vezi haos și certuri sau vezi doar oi fără păstor?
Când ieși afară pentru a-ți face cumpărăturile, vezi o mulțime de oameni în magazine, sau vezi expresiile îngrijorate pe unele fețe, griji fiindcă Crăciunul i-a prins fără un loc de muncă sau fără destui bani și că nu știu cum o vor scoate la capăt cu bani?
În încheiere vă invit să ne analizăm puțin asupra a ceea ce am auzit cu ocazia acestui Crăciun:
Am auzit noi sunetul muzicii și a colindelor sau am auzit suspinul tăcut al singurătății și tristeții că, Crăciunul, accentuează singurătatea lor.
În mijlocul acestor sunete de trâmbițe sunătoare și de oameni care se ceartă pentru un loc de parcare, am auzit noi sunetul bucuriei, al credinței ce vine de la vrun proiect de la Biserică, că în sfârșit s-a încheiat campania de oferire de mâncare și jucării pentru familiile sărace și pentru copii?
