1In 1,1-4
In 20,1a.2-8
Dragi frați și surori în Cristos, dacă ieri am celebrat sărbătoarea primului martir al Bisericii, a sfântului Ștefan, iată că astăzi în cea de-a doua zi de după Crăciun celebrăm sărbătoarea unui alt mare discipol al lui Cristos, pe nume, sfântul Ioan, apostol și evanghelist. Sfântul Ioan a fost unul dintre cei doisprezece apostoli, alături de fratele lui, sfântul Iacob cel Mare, și totodată unul din cei patru evangheliști care au scris sfintele Evanghelii.
Sfântul Ioan a fost unul din cei mai apropiați discipoli ai Domnului, care îl și găsim prezent la cele mai importante evenimente din viața și slujirea Domnului, precum Schimbarea la Față, agonia din grădina Ghetsimani, învierea fiicei lui Iair, și la multe altele. De asemenea, a fost unul din cei doi apostoli, alături de sfântul Petru, care este menționat și în pasajul evangheliei de la această sfântă Liturghie, care s-au dus imediat la mormântul în care fusese îngropat trupul Domnului după crucificare, la auzul veștii învierii Domnului.
Sfântul Ioan a fost și autorul scrisorii de unde a fost luată prima lectură de la această sfântă Liturghie, despre cum iubirea lui Dumnezeu este prezentă mereu în mijlocul nostru. De asemenea a scris și cartea Apocalipsului în care a redat tot ceea ce văzuse în viziunile sale cerești asupra a ceea ce urma să vină în ceea ce privea sfârșitul lumii, când Cristos are să vină din nou în glorie ca să judece pe vii și pe morți. Sfântul Ioan a primit aceste viziuni spre sfârșitul vieții sale, în acel moment în care se afla deja exilat pe insula Patmos din Grecia de astăzi.
Sfântul Ioan a fost singurul dintre cei doisprezece apostoli care nu a suferit de moartea martiriului pentru credință, ci în schimb, a murit la o vârstă extrem de înaintă, la zeci de ani depărtare de înviere Domnului, fiind și ultimul dintre apostoli care au plecat din această lume. Lucrările sale, prin evanghelii, scrisorile pe care le-a scris, viața și slujirea lui în mijlocul poporului lui Dumnezeu au fost esențiale în acei primi ani ai Bisericii, în întărirea credinței celor care au trăit persecuțiile. Sfântul Ioan însuși a îndurat multe persecuții și exil, și a fost închis de nenumărate ori pentru fidelitatea lui față de Dumnezeu.
Astăzi biserica celebrează sărbătoarea sfântul Ioan apostol și evanghelist, fiindcă suntem chemați prin intermediul Bisericii lui Dumnezeu la imitarea exemplului, credinței și a dedicării pe care le avea sfântul Ioan în Domnul. Sfântul Ioan a stat alături de Isus când acesta a fost trădat de Iuda și când a fost dat pe mâna Sinedriului. L-a urmat pe Isus cu Maria, mama lui Dumnezeu, pe tot drumul spre Calvar și tot el a stat și la picioarele crucii alături de ea.
Sfântul Ioan a fost cel căruia Domnul o încredințase pe mama sa Maria, chiar în acel moment înainte ca acesta să își dea sufletul și să moară. Și tot în același timp, el l-a încredințat pe sfântul Ioan grijii Mariei, ca acesta să îi fie fiu propriu. În acest caz, sfântul Ioan ne-a reprezentat pe noi toți, omenirea care a fost încredințată de Dumnezeu grijii și protecției mamei sale, Maria. Ca ea să fie și mama noastră, iar Maria ne-a fost încredințată nouă, ca mamă a noastră preaiubită.
Astăzi, misiunea pe care Cristos o încredințase apostolilor săi, mai ales sfântului apostol Ioan, devine și misiunea noastră, ca înainte de toate, fiecare dintre noi să îl iubească pe Dumnezeu, să aibă acea credință vie și adevărată în noi, după cum sfântul Ioan însuși a avut pe parcursul întregii sale vieți. De asemenea, suntem chemați să o iubim pe mama sa Maria, care este și mama noastră, iar asta fiindcă dacă îl iubim pe Fiul, atunci cu desăvârșire va trebui să o iubim și pe mamă și vice-versa.
Așa că întrebarea care apare e, am arătat noi, în viețile noastre de până acum, credința și iubirea care o datorăm lui Dumnezeu? Dacă nu am făcut încă aceasta, atunci în timpul acestui sezon al Crăciunului, este neapărat nevoie ca noi să redescoperim această iubire și dedicare pe care ar trebui să o avem față de Dumnezeu. Altfel, mă tem că încă nu am înțeles adevăratul înțeles al Crăciunului. Iar asta fiindcă Crăciunul este întruchiparea iubirii infinite și fără margini a lui Dumnezeu pentru noi, că el a ales să vină în această lume ca unul asemenea nouă, și că a suferit și a murit pentru mântuirea noastră.
În încheiere vă invit să căutăm să creștem mereu mai profund în iubirea noastră față de Dumnezeu și în credința noastră și devoțiunea noastră față de el. La urma urmei, el e primul care ne-a iubit, atât de mult, în ciuda neascultării noastre neîncetate și a refuzului nostru de al iubi. El e mereu îndelung răbdător, așteptându-ne să ne întoarcem la el și să ne împăcăm cu el. Dar mai ales va trebui să cerem mijlocirea sfântului apostol Ioan, a preaiubitului său apostol și a preaiubitei sale mame Maria, ca noi, omenirea, toți cei care sunt păcătoși, să poată găsi pacea în Dumnezeu, și să crească în iubire față de el dar mai ales unul față de celălalt, cu fiecare zi ce trece. Amin
