Sir 3,3-7.14-17a
Col 3,12-21
Mt 2,13-15.19-23
Un preot pe nume Patrick Payton într-una din cărțile sale intitulată Cruciada sfântului Rozariu, obișnuia să spună că familia care se roagă împreună stă și rămâne împreună. Bazându-mă pe propriile mele observații, confirm că tărie că această afirmație este una adevărată. Am văzut enorm de multe familii care merg împreună la sfintele Liturghii în zilele de Duminică, și le admir cu adevărat fiindcă simt cu adevărat prezența familiei trinitare asupra acestor familii. De asemenea, sunt familii care mănâncă împreună la restaurante și care se roagă împreună înainte de a mânca, chiar dacă sunt într-un loc public. Îi văd și pe aceștia atât de fericiți, am văzut atât de multă bucurie pe fețele lor. Asta bănuiesc că e traducerea adevărat a unei familii, adică unitatea și fericirea.
În fiecare duminică de după celebrarea Crăciunului, noi sărbătorim solemnitatea sfintei Familii, a lui Isus, Maria și Iosif. De ce oare? Fiindcă această familie este un model al tuturor familiilor creștine, sau cel puțin așa ar trebui să fie. Această sărbătoare nu are nici o dată fixă. Este o zi pliabilă, asemenea sărbătorii Pascale, a Învierii Domnului, care și ea este mutată mereu.
Papa Pius al XII-lea, a spus la un moment dat despre familii că Viața unei familii unită într-o iubire intimă este atât de frumoasă! Poți vedea cum fiecare membru dorește și e prompt în fidelitate față de propriile sale datorii, mulțumindu-i pe toți ceilalți, în practicarea dreptății, a onestității, blândeții, răbdării în purtarea adversităților și în iertarea greșelilor, a puterii în momentele de încercare și sub greutatea crucii. Poți vedea părinți cum își educă copii cu iubire și în practicarea tuturor virtuților. Într-o astfel de familie, Dumnezeu este onorat și slujit cu credință și cum toți sunt tratați cu bunătate. Poate exista ceva mai nobil și mai edificant decât aceasta?
Sărbătoarea de astăzi este una foarte importantă. Familia este o societate naturală instituită de Dumnezeu și ratificată de Isus Cristos. De asemenea, este și o instituție creștină, binecuvântată la sărbătoarea nunții din Cana. Este o instituție religioasă. De aceea va trebui mereu să ne rugăm pentru familia naturală, cea în sensul creștin și religios, fiindcă societatea va fi ceea ce sunt deja familiile ce o alcătuie.
Însă, haideți să privim puțin la situația societății de astăzi, de unde putem trage următoarele concluzii:
Prima e că încă sunt enorm de multe familii care suferă de sărăcie. Familii care abia dacă își permit să se hrănească pe ei și pe copii lor. Care nu își permit, de cele mai multe ori, să asigure o creștere fizică și psihică normală copiilor lor.
Apoi, sunt unele familii care nu au o casă decentă și nu au loc de muncă stabil care să le asigure nevoile de bază. Multe din mamele noastre au rămas acasă pentru a avea grijă de copii, pentru a le oferi suport moral și pentru ai învăța valorile creștine, singure în timp ce soții sunt plecați mai tot timpul fiindcă lucrează ori sunt în căutare de locuri de muncă în alte țări sau în alte locuri. Această, absență părintească poate fi unul din multe motive pentru care tineri din ziua de astăzi, ajung dependenți de droguri, delicvenți, violenți, indiferenți față de biserică și față de cele sfinte, totul din cauza absenței figurii paterne sau a figurii materne din casă.
Conform papei Ioan Paul al II-lea, Familia este primul și cel mai important loc în care ajungem să apreciem și să trăim viața fraternă, viața de caritate și solidaritatea sub toate formele ei. În familie, învățăm atenția, deschiderea, și respectul față de ceilalți, care mereu trebuie să fie capabili să își găsească singuri locul.
Cineva a spus că familia este baza persoanei noastre, precum și al vieții noastre naționale. Fiindcă familia este sufletul construirii națiunii.
Însă conform unui studiu efectuat în anii 1990 de McCann-Erickson despre copii din ziua de astăzi, unul din trei din copii noștri trăiesc în casele lor cu unul dintre părinți iar unii dintre ei nici măcar nu au părinți care să aibă grijă de ei. Unii au părinți însă amândoi lucrează. Se întorc acasă noapte târziu când copii deja dorm și se trezesc dimineața târziu când copii lor deja sunt la școală sau se trezesc extrem de devreme. Acei copii care însă nu sunt încă în școli sunt lăsați în grija bunicilor sau luați în grijă de către alți frați mai mari. Unii suferă enorm de pe urma familiilor frânte din cauza separării părinților. Cine e afectat în toate acestea? Nu părinți ci copii fiindcă părinți lor sunt prea egoiști să le pese, ei urmăresc propria lor bucurie și satisfacere.
În încheiere vă invit să reflectăm asupra următoarelor cuvinte, Familia este biserica din locuințele noastre. Este prima comunitate a discipolilor lui Cristos a căror membri sunt strâns legați nu de legăturile trupului și a sângelui ci harul și ascultarea față de voința Tatălui. Isus a început opera sa de mântuire în interiorul unei familii, a sfintei Familii a lui Iosif, Maria și Isus. Familia joacă un rol esențial în reînnoirea vieții creștine și în formarea comunității de discipoli ai Domnului. Familia este locul în care începe călătoria vieții de credință și care este îndrumată spre maturitate. Amin
