1Sam 1,20-22.24-28
1In 3,1-2.21-24
Lc 2,41-52
Trei tineri africani au fost introduşi în sala reuniunilor. Şeful era aşezat în capăt, înconjurat de războinici bătrâni. Tinerii s-au apropiat.
– Timp de şase zile – a spus el, vorbind lent – aţi fost lăsaţi în pădure pentru a vă pune la încercare calităţile, pentru ca noi să putem vedea dacă sunteţi demni să fiţi consideraţi războinici. V-aţi întors sănătoşi şi teferi, în ciuda miilor de pericole. Dar nu este de ajuns. Ce aţi făcut pentru a vă merita numele de războinici?
În tăcerea atentă a oamenilor tribului, tinerii şi-au povestit acţiunile. Unul omorâse un leopard, celălalt se luptase cu un piton. Numai al treilea dintre tineri nu a vorbit.
– Şi tu, Mamadu, ce ai făcut? a întrebat şeful.
– Am luat un urcior de miere de la albine sălbatice, a răspuns supus Mamadu.
Tinerii au zâmbit. Ce mare lucru era să furi miere de la albine? Era nevoie de răbdare, chiar curaj, dar nu era o dovadă demnă de un războinic al tribului.
– De ce ai luat miere şi nu ai vânat un animal feroce? a întrebat şeful.
– Ştii, a răspuns Mamadu, părinţii mei sunt bătrâni şi bolnavi; trebuia să mă gândesc la ei şi am făcut-o aducându-le miere.
Şeful s-a ridicat. A întins suliţa către Mamadu şi a spus:
– Ia-o, pentru că, dintre toţi, tu eşti cel mai demn. Înainte de a fi vânător, un om trebuie să fie om. Şi este un singur mod de a afla când e aşa: când pune deasupra a orice iubirea şi respectul faţă de propriii părinţi.
Ce l-a caracterizat, ce anume l-a făcut pe acest ultim vânător să se gândească la părinți lui, chiar dacă e se afla într-o încercare de dovedire a propriilor abilități de războinici? Iubirea. Aceiași iubire pe care a avut-o și Isus față de Iosif și față de Maria mama s, mai ales când acesta era mic, asemenea vouă.
Dar despre ce a fost vorba în textul evangheliei de astăzi? Ce a făcut Isus astăzi? Ce năzbâtie? Pe scurt Isus s-a pierdut și regăsit în templu. Mai exact, cu toate că sfânta Familie, după lege nu era obligată să participe la sărbătorile de la Templu din cauza distanței enorme dintre Nazaret și Ierusalim, de circa o săptămână de mers pe jos, pe când legea îi obliga doar pe cei care se aflau la maxim o zi de mers, ei tot s-au dus la Ierusalim, după cum le era obiceiul. Însă l-a întoarcere, din diverse motive, părinți lui Isus nu și-au dat seama că copilul Isus nu se afla cu nici una din grupurile din acea caravană, și-au dat seama abia seara când au ajuns la primul popas. În acel moment Maria și Iosif, s-au întors la Ierusalim pentru a-l căuta. Câte zile credeți că l-au căutat? Trei zile, atât de mare era Ierusalim dar mai mult a durat atât din cauza numărului imens de evrei ce veneau la sărbătoare. Unde l-au găsit? L-au găsit în Templu, unde nu 
ne juca ci vorbea cu învățători, le punea întrebări dar le și răspundea la întrebări.
Aici apare un detaliu important. În acel moment, Maria l-a întrebat pe Isus, Fiule de ce ne-ai făcut aceasta? Iar Isus îi răspunde, Nu știați că trebuie să fiu în casa Tatălui meu? La care tată se referea Isus? La Dumnezeu, Tatăl său ceresc. După care Maria l-a luat și s-au întors la Nazaret unde Isus a crescut, mare, frumos și deștept și plin de har.
Din acest text evanghelic dar și din povestioara cu care am început, aș dori să văr împărtășesc, pe scurt, trei lucruri pe care trebuie să le țineți mereu minte.
În primul rând, noi câte familii avem? Voi câte mame, tați, frați aveți? Bineînțeles că îi aveți pe cei de pe pământ care vă sunt alături mereu. Însă în cer oare nu avem o altă familie? Da, avem o familie umană, cea de aici, dar avem și una divină, cerească. Îl avem pe tatăl nostru de aici de pe pământ dar îl avem și pe Tatăl Nostru Cel Ceresc. Avem o mamă de aici de pe pământ dar avem și una cerească, pe Maria. Avem frați și surori aici pe pământ, dar avem mult mai mulți în ceruri, pe însuși Isus și pe toți sfinți. O mare, frumoasă și fericită familie.
Al doilea lucru, familia lui Isus a fost săracă sau bogată? Voi ce credeți? Familia lui Isus a fost săracă pe plan material, însă era cea mai bogată pe plan sufletesc, era cea mai bogată în iubire. Iubire pe care am văzut-o și în evanghelia de astăzi, unde, în ciuda sperieturii și rănii provocate de răspunsul lui Isus, Maria și Iosif tot l-au luat acasă și au avut grijă de el. Din iubire. Așa că întrebarea e, familia noastră în ce e bogată?
Iar ultimul lucru, ce trebuie să facem ca, atât în familia noastră cât și în celelalte familii să domnească iubirea? Prin sacramentul căsătoriei, iubirea lui Dumnezeu e reflectată în iubirea pe care mama cu tatăl, o au, atât unul față de celălalt cât mai ales față de voi. Astfel, casa noastră, casa fiecăruia dintre voi devine asemenea căsuței familiei sfinte din Nazaret, devine o mică Biserică.
În încheiere să nu uităm să avem grijă să nu uităm cealaltă familie a noastră din cer, să nu o neglijăm și să o îndepărtăm, ci să fim adevărați membri ai ei, prin iubirea pe care o arătăm, aici pe pământ față de cei dragi ai noștri și față de cei din jur. Pentru ca astfel casa noastră să devină asemenea celei de la Nazaret a familiei sfinte. Amin
