Sir 3,3-7.14-17a
Col 3,12-21
Mt 2,13-15.19-23
Mulți psihologi au un termen specific cu care determină sau caracterizează familiile a căror relație este una matură și sănătoasă. Ei o numesc un sistem funcțional în care, în ciuda ființelor umane imperfecte, părinți reușesc să asigure și să creeze atmosfera în care copii pot crește în mod pozitiv pentru ei înșiși și pentru toți ceilalți din jurul lor.
Familia funcțională asigură, siguranța, mediul propice pentru copii, mediu în care se află iubirea și acceptare, în centrul sistemului lor, în ciuda dezaprobărilor și a problemelor disciplinare. Ei dialoghează, își exprimă sentimentele și se încred unul în iubirea celuilalt.
Astăzi celebrăm sărbătoarea sfintei Familii de la Nazaret, a lui Isus, a Mariei și a lui Iosif. Celebrăm această sărbătoare, în această duminică după Crăciun, prin care dăm onoare și respect față de familiile a căror viață sunt un model pentru noi, mai ales în aceste timpuri prezente în care familia este expusă pericolului atât din afară cât mai ales din interior.
Aceste perspective asupra familiei, ale acestor psihologi despre care am menționat la începutul acestei predici, se aplică și sfintei Familii, după cum putem citi și în textul evangheliei după Luca. În momentul în care Isus a fost pierdut și regăsit în templu, Maria îi reamintește că Tatăl tău și cu mine te-am căutat cu multă îngrijorare. Cu toate că Isus s-a apărat el tot a fost ascultător față de părinți săi, când aceștia s-au întors la Nazaret.
Conform unui studiu făcut de Ateneo de Manila asupra tinerilor în anul 1999, a rezultat faptul că aceștia au contact cu părinți lor enorm de mic, iar în cazul majorității dintre ei, doar în timpul meselor. Micul dejun și cina sunt singurele momente din zi în care familia se întâlnește și se vede reciproc pentru un timp mai îndelungat decât câteva clipe ori în treacăt. Alte activități care se mai fac în familie e vizionarea la Televizor sau a diverselor filmulețe video. Mersul la Biserică, întâlnirea de rugăciune ori comuniunea adesea au loc cu mama și mai niciodată cu tata.
Tineri mai dezvăluie și faptul că majoritatea momentelor lor de fericire sunt cele petrecute în realizarea de diverse activități cu familia lor, precum cele de mâncare, vizionare la televizor sau ieșirile în familie, și orice altceva se mai face în familie. Realitatea, însă este aceea că părinți sunt văzuți adeseori numai noaptea în timpul săptămânii. Astfel, aceștia pot fi puși pe categorii în modul următor, 60% sunt cei care își văd cel mai puțin părinți în timp ce 10 % își văd părinți cei mai mult.
Din toți aceștia, tați sunt cei mai absenți motiv și pentru care sunt mult mai atașați de mame decât de tați. Tot acest studiu a tras concluzia că tineri exprimă și o puternică dezamăgire în ceea ce îl privește pe tatăl familiei care este mai mereu absent. Datorită faptului că își neglijează familia și copii încep să afișeze un comportament negativ, precum căderea în diverse vicii, certurile cu mamele și multe altele asemenea.
Tineri mai exprimă și o mare frustrare în ceea ce privește faptul că dorită neglijării constante din partea părinților performanțele lor școlare au foarte mult de suferit. S-a ajuns până în acel punct în care totul devine destul de îngrijorător. Tineri mai spun că ei nu doresc ori nu știu cum să vorbească despre iubirea din viața lor fără ca părinți să se enerveze sau să dezaprobe. Subiectele discutate cu părinți, din păcate sunt atât de limitate și nici nu le includ pe cele care sunt cel mai dorite de către tineri, precum viața lor de iubire. Subiectele de obicei se rezumă deseori la studii ori educație cam 60%, problemele de familie ori personale cam 13% și cele ce țin de casă cam 9%. De asemenea, 50% din tineri simt că nu se pot deschide în fața părinților lor.
Tineri au exprimat și dorința față de iubire, afirmare, îndrumare, înțelegere și afecțiune din partea părinților lor. Din păcate, odată cu înaintarea lor în vârstă, înstrăinarea de părinți crește tot mai mult. Tineri mai mari se plâng că părinți lor nu îi înțeleg ori mai rău, nici măcar nu se obosesc să îi înțeleagă. Se plâng că părinți lor sunt suspicioși, dezaprobatori, judecă și critică și sunt ne-flexibili.
Cele trei calități principale pe care tineri încearcă să le afișeze sunt, cel de a fi cicălitor, de a te supăra ușor și de a avea vicii. În timp ce primele trei calități pe care părinți le afișează sunt, grija și iubirea față de propria familie și iubirea față de propriii copii, aducerea a tot ce e nevoie pentru familiile lor, blândețea, atenția, teama de Dumnezeu și altele.
Pedeapsa fizică pare să fie încă destul de practicată. 89% din cei care au fost întrebați au răspuns că au mai primit câte o palmă două. Din aceștia, 52% au mărturisit că nu mai sunt bătuți în timp ce 27% din ei au mărturisit că încă mai primesc pedepse corporale și multe altele.
Aceasta este situația care cred că se întâlnește și în familiile noastre și totuși, familia, conform unei surse anonime, este prima comunitate a discipolilor lui Cristos a căror membri sunt strâns legați nu de legăturile trupului și a sângelui ci harul și ascultarea față de voința Tatălui. Isus a început opera sa de mântuire în interiorul unei familii, a sfintei Familii a lui Iosif, Maria și Isus. Familia joacă un rol esențial în reînnoirea vieții creștine și în formarea comunității de discipoli ai Domnului. Familia este locul în care începe călătoria vieții de credință și care este îndrumată spre maturitate. Amin
