Num 6,22-27
Gal 4,4-7
Lc 2,16-21
Ne aflăm în prima zi a noului an, zi în care celebrăm solemnitatea sfintei Fecioare Maria, ca Născătoare de Dumnezeu, ca mamă a lui Dumnezeu.
Care să fie oare mesajul lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi cu ocazia acestei solemnități de astăzi? Răspunsul e următorul, Sunt trei mesaje principale:
Primul e îndemnul că nu trebuie să ne fie frică. Mulți exegeți biblici au afirmat că în Biblie Dumnezeu a spus de peste 365 de ori, Nu vă temeți. Dacă sunt 365 de zile într-un an, atunci putem afirma cu tărie că acest cuvânt al lui Dumnezeu este mai mult decât suficient, că el ne asigură că e într-adevăr cu noi în fiecare zi a vieții noastre.
Vă mai amintiți de acel episod în care sfântul Petru l-a văzut pe Isus cum umbla pe apă. El i-a cerut lui Isus să îi permită și lui să umble pe apă pentru a merge la el, la Isus, iar Isus i-a îndeplinit această cerere. Totul a fost bine și frumos atâta timp cât a fost atent și și-a ținut ochii îndreptați spre Isus. Însă în momentul în care și-a îndepărtat atenția de la Isus spre vântul puternic, el a și început, puțin câte puțin să se scufunde, totul fiindcă i-a fost frică.
Am dat de o poveste destul de interesantă care spune că Spania mai este cunoscută și pentru sportul ei național numit lupta cu tauri. În timpul unei astfel de lupte o mamă a început să plângă. O persoană care stătea pe scaunul de lângă ea era un preot care se întreba de ce oare această femeie a început să plângă. Așa că a întrebat-o, De ce plângi? Îmi e frică că taurul îmi va ucide fiul. Însă m-am rugat la Dumnezeu, Tatăl, ca fiul meu să fie cruțat și să câștige lupta, a răspuns mama.
Nu vă temeți, a spus preotul. Sunt sigur că fiul tău va câștiga și că va ucide taurul, a continuat preotul.
Cât de sigur ești de asta părinte, că fiul meu va câștiga și că va ucide taurul? A întrebat apoi mama.
E foarte simplu, doamnă, fiindcă taurul nu are o mamă care să se roage pentru siguranța și victoria lui. Spre diferență de fiul tău, care are o mamă care se roagă pentru el, adică tu, a răspuns preotul.
Al doilea mesaj al sărbătorii de astăzi e îndemnul de a ne concentra atenția la Isus și nu asupra darurilor materiale. Cu toți știm că Isus s-a născut într-un grajd. Că era înconjurat de animale, de boi și măgari, de oi și altele, însă atenția Mariei și a lui Iosif nu era asupra lor ci asupra lui Isus. Tot la fel și noi, atenția noastră este atât de importantă încât fără ea nu există concentrare, ci doar generalități largi. Devenim stăpâni ai nimicului. Fără atenție, suntem extrem de largi însă deloc profunzi.
Oameni în carierele lor se plimbă adesea de la companie la alta și devin tot mai experți în scrierea cererilor de demisie. Și totuși, după ce încearcă atât de multe companii, ei tot nu reușesc să își găsească compania ideală. Studenți care de la un curs la altul mereu aleg subiecte minore și nu devin niciodată capabili să completeze unul major. Ei termină facultatea cu calificativul summa cum laude, însă nu au fost capabili să termine nici măcar un curs. Fiindcă nu există atenție.
Cea mai mare tragedie însă e cel care se numește pe sine creștin dar fără să aibă un stil de viață care să susțină acea afirmație a lui. El nu e atent asupra întregii vieți și viziuni creștine. Acesta este motivul și pentru care atât de mulți creștini își lasă compromis drumul de credință. Fiindcă ochii lor sunt prea ocupați cu privitul în alte locuri.
Dacă dorim să creștem ca și persoană, dacă dorim să fim fideli pe drumul nostru spre Cristos, atunci va trebui să ne fixăm ochi pe Isus, autorul și îndreptarul credinței noastre. Cu alte cuvinte, va trebui mereu să fim atenți ca totul să fie bine.
Al treilea mesaj principal de astăzi constă în îndemnul de a ne gândi și de a iubi oameni. Am dat zilele acestea de o poveste adevărată, intitulată Câștigând Verdictul, scrisă de Mike Murdock, care vorbește despre un avocat bătrân care câștiga toate procesele. De fapt, toate verdictele sale erau verdicte de un milion de dolari, extrem de valorase și exacte. A existat la un moment dat un avocat tânăr care pur și simplu nu reușea să îl deslușească. Și spunea, L-am studiat și e normal. I-am citit materialele și par a fi normale. Baza de informații pe care o adunaă pare să fie normală înainte de a se afișa în fața juriului.
Apoi a spus, acest avocat bătrân mereu merge înainte și înapoi în fața juraților. Însă când vorbește, fața juraților se schimbă complet. Când aceștia se întorc înapoi, ei mereu dau dreptate clientului lui.
La petrecerea din noapte de Crăciun, tânărul avocat și-a făcut curaj și sa dus să îi confrunte pe mentorul lui și a spus, trebuie neapărat să îmi spui secretul tău. M-am uitat atent la tine. Ți-am citit materialele. Însă nimeni din firmă nu reușește să își dea seama de ce jurați tăi se întorc mereu cu verdictul de un milion de dolari, perfect.
Bătrânul avocat i-a spus că mi-aș dori să îți spun însă știu că nu vei crede ceea ce îți voi spune. Tânărul avocat însă l-a întrebat din nou și din nou, lună de lună. Și mereu bătrânul avocat îi spunea că Nu va însemna nimic pentru tine.
Într-un final, într-o zi, pe când tânărul avocat ieșea din firma de avocatură pentru a se duce în alt oraș, bătrânul său mentor i-a spus: Vino cu mine. S-au dus la un magazin de alimente. Bătrânul mentor și-a umplut portbagajul cu alimente după care s-au dus în afara orașului. Abia ninsese. Era extrem de frig iar vântul înghețat parcă te tăia. Într-un final au ajuns la o fermă modestă care nu ieșea cu nimic în evidență. Bătrânul mentor i-a spus tânărului avocat să îl ajute să care toate acele alimente. Când au intrat în casă, tânărul avocat a văzut un băiețel mic ce stătea pe canapea. A privit mai îndeaproape și a observat că acel băiețel avea picioarele tăiate. Totul se întâmplase într-un accident de mașină. Bătrânul avocat a vorbit cu familia pentru câteva minute după care a spus, am adus cu mine niște alimente fiindcă știu cât vă este de greu să ieșiți afară pe vreme ca aceasta.
În timp ce se întorceau în oraș, bătrânul avocat a privit spre cel tânăr și i-a spus: E destul de simplu. Clienți mei sunt foarte importanți pentru mine. Cred în cazurile lor. Cred că merită cel mai bun verdict care se poate da. Când stau în fața juriului, ei cumva simt aceasta. Și mereu se întorc cu verdictul pe care mi-l doresc eu. Eu simt ceea ce simt și clienți mei. Iar juriul simte ceea ce simt eu.
Probabil că cea mai bună întrebare pe care aș putea să ți-o adresez e, simți ceea ce simt clienți tăi? Simți ceea ce simt pacienți tăi? Vei face cu adevărat o diferență dacă vei înceta să mai privești la caz ca la un al proiect ce trebuie terminat, un alt scop de obținut sau o altă ocazie de a face bani.
Tot la fel și noi, va trebui să simțim ceea ce simt oameni fiindcă acesta e lucrul cel mai corect de făcut. Citiți biblia din nou. Cristos a simțit ceea ce au simțit și oameni. El știa că după ce l-au ascultat predicând, le era foame, așa că i-a hrănit. Un lucru va trebui să ținem minte, că mereu va trebui să iubim oameni și să ne folosim de lucruri și să nu ne folosim niciodată de oameni și să iubim lucrurile.
Așa că fiți atenți mereu să nu le confundați între ele. Amin
