Is 49,3.5-6
1Cor 1,1-3
In 1,29-34
Botezul schimbă permanent calitatea sufletului nostru
Duminica trecută am celebrat sărbătoarea botezului lui Isus reflectând totodată și asupra a tot ceea ce facem în Biserică datorită lui Isus. Sacramentele vin de la Isus. Suntem botezați fiindcă Isus a fost botezat și fiindcă a poruncit ca toți să fie botezați. Textul evangheliei de astăzi ne permite să continuăm reflecția noastră asupra sacramentului Botezului. În textul evangheliei de astăzi l-am auzit pe Ioan spunând că el a venit să boteze cu apă (1,31) însă Isus avea să boteze cu Duhul Sfânt (1,33). Prin urmare, e o mare diferență între botezul oferit de Ioan și cel oferit de Isus. Botezul lui Ioan era un semn al căinței, al întoarcerii de la păcat la Dumnezeu. Însă botezul lui Ioan nu aducea nici o schimbare semnificativă în persoană de unu singur, cu toate că era un semn al dorinței persoanei de a părăsi păcatul. Pe de altă parte botezul lui Isus îl oferă pe Duhul Sfânt. Când am fost botezați fiecare dintre noi a fost profund schimbat. Schimbarea este atât de mare încât calitatea sufletului este transformată. Botezul nu e ceva extern, nu e doar un certificat pe care îl primim pe hârtie, ci suntem profund schimbați în suflet. Acesta este motivul pentru care botezul este primit doar o singură dată, fiindcă lasă un semn veșnic asupra sufletului nostru. Adesea numim acest semn ca sigiliu. Teologi îl numesc ca și schimbare ontologică. Botezul pune un sigiliu asupra sufletului nostru. Acesta este motivul pentru care botezul este primul sacrament pe care îl primim. Botezul, Confirmațiunea, și Ordinele Sacre, sunt trei sacramente care pun un sigiliu veșnic asupra sufletului nostru, schimbându-l pentru totdeauna, de aceea le și primim numai o singură dată.
Motivul pentru care calitatea sufletului nostru este schimbată la botez este pentru faptul că botezul lui Isus este un botez cu Duh Sfânt în timp ce botezul lui Ioan era un botez numai cu apă și nu îl oferea pe Duhul Sfânt. În momentul în care Isus a fost botezat el a primit revărsarea Duhului Sfânt sub forma unui porumbel ce a coborât din cer asupra lui (1,32). Acest fapt ne arată profunda diferență dintre botezul lui Ioan și botezul lui Isus. Prezența lui Dumnezeu în templul Vechiului Testament mai era numită ca și Shekinah sau Gloria lui Dumnezeu care era cu adevărat Duhul Sfânt, vizibil sub forma unui nor. O tradiție iudaică spune că înainte ca templul din anul 587 înainte de Cristos să fie distrus, Shekinah sau Gloria lui Dumnezeu a fost văzută cum se îndepărta de templu sub forma unui porumbel. Cu toate că templul a fost reconstruit Shekinah sau Gloria lui Dumnezeu nu s-a mai întors în templu. Următorul moment în care am văzut porumbelul a fost la botezul lui Isus, moment în care Duhul Sfânt a coborât asupra lui Isus. Isus este înlocuirea templului Noii Alianțe. Prin urmare, când Isus a curățat templul, alungându-i pe schimbători de bani afară, el a spus, Distrugeți acest templu și în trei zile îl voi reconstrui (In 2,19). Acum Isus este templul, iar Duhul Sfânt, văzut sub formă de porumbel ce s-a îndepărtat de templu când acesta urma să fie distrus, a coborât asupra lui Isus, tot la fel și cu noi când suntem botezați, Duhul Sfânt coboară asupra noastră pentru a ne sigila sufletul veșnic.
Există anumite semne imediate după botez care ne arăta această schimbare ce are loc în noi în momentul în care suntem botezați, precum, suntem unși cu uleiul crismei, suntem îmbrăcați cu haina albă, părinți primesc lumânarea aprinsă, urechile și gura copilului sunt binecuvântate. Toate acestea ne reamintesc că de-a lungul vieții suntem diferiți și sigilați de Dumnezeu ca fiind ai lui propriu. Acest fapt este din nou evident în momentul în care murim fiindcă simbolurile de la botez sunt folosite din nou. Apa se revarsă de trei ori asupra capului copilului când este botezat după cum și în cadrul înmormântării trupul este stropit de trei ori cu apă sfințită, la plecarea spre Biserică, la intrarea în Biserică și la ieșirea din Biserică spre cimitir. Apoi, când suntem botezați suntem îmbrăcați cu haina albă iar la înmormântare, când trupul intră în Biserică este învelit tot cu o pânză albă. În momentul în care haina albă de la botez a fost pusă deasupra noastră aceasta a fost însoțită și de rugăciunea, Această haină albă să fie semnul demnității tale; ajutat(ă) de cuvintele și exemplul celor care te iubesc, păstreaz-o- o nepătată pentru viața veșnică. De aceea se și învelește trupul răposatului cu pânza albă, pentru a arăta fidelitatea de care a dat dovadă în menținerea acelei pânze albă. Când suntem botezați lumânarea baptismală a fost aprinsă de la lumânarea Pascală și înmânată părinților tot la fel și în cadrul înmormântării, Lumânarea Pascală este aprinsă și stă de obicei la căpătâiul răposatului. Toate aceste semne de după botez nu fac nimic altceva decât să arate faptul că noi am fost sigilați pentru totdeauna de aceea în momentul în care murim toate aceste semne sunt folosite din nou în acel moment în care trupul se află din nou în Biserică.
În textul evangheliei de astăzi l-am auzit pe Ioan spunând, Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! (v.29). Tot la fel se întâmplă și în timpul sigilării sufletului nostru pentru totdeauna, botezul iartă păcatul strămoșesc, iar când un adult este botezat, acesta iartă și toate celelalte păcate făcute înainte de botez precum și pedeapsa temporară datorată acelor păcate. Când păcate noastre sunt iertate în Sacramentul Reconcilierii, noi tot ne alegem cu unele pedepse temporare datorate acelor păcate. Însă care să fie pedeapsa aceasta temporară? Probabil că următorul lucru ar explica-o extrem de bine, dacă cineva comite o crimă serioasă, chiar dacă este iertată, el tot trebuie să petreacă un anumit timp în închisoare. Pedeapsa temporară primită în urma păcatului este echivalentul acelui timp petrecut în închisoare numai că spiritual, am putea spune că este consecința spirituală pentru păcatele noastre. Este un medicament spiritual primit spre binele nostru, prin care, rămășițele păcatului, pot fi evitate printr-o viață de căință și convertire. Altfel, purgatoriul este ultima modalitate prin care ne putem curăța de aceste rămășițe sau consecințe ale păcatului. Botezul iartă păcatul strămoșesc, iar când un adult este botezat acesta este iertat de toate păcatele făcute până atunci precum și de această pedeapsă temporară datorată păcatului. Indulgența însă o putem obține pentru un suflet din purgator care încă se află în această perioadă de curățire a pedepsei temporare. Și tu toți știm că sunt multe moduri prin care putem obține aceste indulgențe pentru aceste suflete încă atât de chinuite în purgator. Dacă avem dispoziția necesară, ori dacă facem devoțiunea Divinei Milostiviri Duminica, acestea pot înlătura această pedeapsă temporară datorată păcatului din viețile noastre. Acesta este motivul pentru care suntem atât de îndemnați să practicăm devoțiunea Divinei Milostiviri în fiecare Duminică a doua din Timpul Paștelui.
În încheiere vă invit să nu uitați niciodată că, Botezul lui Ioan nu l-a dăruit pe Duhul Sfânt. Botezul lui Isus este pentru Noul Legământ iar efectele schimbării se impregnează pe suflet veșnic. Prezența lui Dumnezeu ca părăsit templul sub forma unui porumbel și a coborât asupra lui Isus sub forma unui porumbel iar Isus ni-l dăruiește pe Duhul Sfânt când suntem sigilați veșnic prin Sacramentul Botezului. Când suntem botezați suntem schimbați pentru totdeauna. Schimbarea este atât de mare încât calitatea sufletului nostru este transformată. Botezul nu este doar ceva extern, ci noi suntem schimbați profund în suflet. Acesta este motivul pentru care botezul este primit numai o singură dată fiindcă lasă un caracter de neșters în suflet. Adesea numim acest caracter ca sigiliu. Botezul, Confirmațiunea, și Ordinele Sacre sunt sacramente ce lasă un sigiliu veșnic asupra sufletului, motiv și pentru care sunt primite numai o singură dată.
