Is 49,3.5-6
1Cor 1,1-3
In 1,29-34
În momentul în care Ioan Botezătorul l-a văzut pe Isus acesta a spus, Iată-l pe mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! (In 1,29).Oare ce a vrut el să spună prin această descriere a lui Isis ca Miel al lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii? Descrierea lui Isus ca Miel al lui Dumnezeu are multe semnificații. În primul rând, amintește de Mielul Pascal.
Adică, de acea ultimă noaptea din Egipt, în care evrei au ucis un miel și i-au pus sângele la tocul ușii caselor lor ca protecție de îngerul care avea să treacă prin Egipt pentru ai lua pe primi născuți ai egiptenilor (Ex 12,3-14), de ramura de isop folosită pentru a unge cu sânge tocul ușii caselor lor (Ex 12,21-33). De menționat e că nici măcar un os din acel miel nu trebuia să fie frânt(Ex 12,46).
Însă ce treabă au toate acestea trei cu Isus? Evanghelia după Ioan îl descrie pe Isus ca împlinire a Mielului Pascal al Vechiului Testament. În Vechiul Testament sângele mielului i-a salvat pe evrei de la dezastru înainte ca aceștia să părăsească Egiptul, iar acum sângele lui Isus, noul miel Pascal, ne-a mântuit pe noi de la păcatele noastre.
În evanghelia după Ioan, Isus moare pe cruce cu o zi mai devreme decât în evanghelia după Matei, Marcu și Luca. În evanghelia după Ioan, Isus moarte pe cruce în timp ce mieii pascali erau jertfiți în templu de către preoți evrei. Evanghelia lui Ioan dorește să ne facă să înțelegem faptul că Isus a înlocuit riturile și liturgia iudaică a Vechiului Testament.
În acel moment în care Isus a murit pe cruce Ioan ne spune următorul lucru, Era acolo un vas plin cu oţet. Atunci, ei au pus în isop un burete îmbibat cu oţet şi i l-au apropiat de gură (In 19,26). Acest lucru amintește de isopul folosit de către evrei pentru a unge ușori ușii cu sângele mielului pascal jertfit.
Și într-un final în timpul pătimirii și morții sale nici un os din trupul lui Isus nu a fost zdrobit.
În același capitol 19 din evanghelia după Ioan citim că, Întrucât era Ziua Pregătirii, ca să nu rămână trupurile pe cruce sâmbăta – pentru că acea sâmbătă era zi mare –, iudeii i-au cerut lui Pilát să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ia de acolo. 32 Atunci, au venit soldaţii, au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi şi ale celuilalt care era răstignit cu el. 33 Dar când au venit la Isus şi au văzut că deja murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor (In 19,31-33). Acest text ne amintește de faptul că nici mieii pascali nu trebuiau să aibă nici unul din oase rupte.
Evanghelia după Ioan dorește ca noi să înțelegem faptul că Dumnezeu a făcut un lucru nou pentru noi în Isus. Că există o cale complet nouă de a ne relaționa la Dumnezeu în Isus. Acum calea spre Tatăl e prin Isus. Toate ceremoniile și sacrificiile Vechiului Testament au ajuns la sfârșit. Acum Isus este calea noastră spre Tatăl. După cum sângele mielului i-au scăpat pe evrei înainte de a părăsi Egiptul, tot la fel și cu sângele lui Isus care acum ne-a mântuit de păcatele noastre. De aceea a și proclamat Ioan Botezătorul astăzi, Iată-l pe mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! (In 1,29).
Dacă stăm să citim prima lectură de la această sfântă Liturghie luată din cartea profetului Isaia, în combinație cu textul evanghelic, vom vedea cum se vorbește despre Isus ca fiind slujitorul despre care s-a vorbit în lectură. Isus cu adevărat este lumina neamurilor prin care mântuirea a ajuns într-un final pe pământ. În cea de-a doua lectură luată din scrisoarea sfântului apostol Paul către Corinteni aflăm că celor care au fost sfințiți în Cristos Isus, chemați să fie sfinți împreună cu toți cei care invocă în orice loc numele Domnului nostru Isus Cristos, Domnul lor și al nostru: (1Cor 1,2). Acest verset îl putem citi ca și cum ar fi fost scris pentru noi, adică sfințit prin Isus Cristos, chemat să fii sfânt împreună cu toți cei care invocă în orice loc numele Domnului Isus Cristos. Fiecare dintre noi a fost sfințit prin Isus, Mielul lui Dumnezeu, iar acum cu Biserica răspândită în întreaga lume, chemăm numele Domnului Isus. Isus este mântuirea noastră. Isus este lumina neamurilor.
Dumnezeu a făcut un lucru nou pentru noi în Isus. Există o cale complet nouă de a ne relaționa la Dumnezeu în Isus. Acum, calea spre Tatăl este prin Isus. De aceea va trebui să facem din Isus cel mai bun prieten al nostru. El este Mielul Pascal al cărui sânge a fost vărsat pentru noi. De acest lucru ni se reamintește la fiecare sfântă Liturghie, când preotul ia în mână ostia sfântă și spune, Iată Mielul lui Dumnezeu care i-a asupra sa păcatele lumii. Fericiți cei chemați la ospățul mielului.
Iar noi ar trebui să răspundem cu credință:
Mielul lui Dumnezeu care iei asupra ta păcatele lui, miluiește-ne pe noi!
Și voi încheia cu o scurtă rugăciune pe care ar trebui să o recităm fiecare dintre noi, ori de câte ori are ocazia. Isuse, Mielul lui Dumnezeu, îți mulțumim pentru că ai murit pentru noi și că ți-ai vărsat sângele pentru a lua asupra ta păcatele noastre. Ajută-ne să trăim ca adevărați ucenici ai tăi.
Mielul lui Dumnezeu care iei asupra ta păcatele lui, miluiește-ne pe noi!
