Mc 6,30-34
În textul evangheliei de astăzi vom auzi de momentul în care cei doisprezece apostoli s-au întors din misiune și au povestit lui Isus experiențe de care au avut parte. Că au învățat oameni. Că au alungat duhurile rele. Că au vindecat oameni. Mai, că credeau că nu mai au nevoie de Isus. Că puteau să facă totul de unii singuri.
Isus însă a simțit pericolul. În succesul lor au eșuat enorm de mult. Isus a fost nevoit să îi ducă într-un loc pustiu pentru a corecta ce nu a funcționat în capurile lor.
Această capcană în care căzuseră apostoli încă ne amenință și pe fiecare dintre noi. Succesul în ceea ce facem ni se poate urca la cap și riscăm să uităm că tot ceea ce am primit ne-a fost dat de Dumnezeu pentru a le folosi cu înțelepciune. Cât de des nu vedem la televizor sau pe internet diverși predicatori care vorbesc doar de dragul faimei, a popularității, spunând și rostind învățăturile lui Cristos și ale Bisericii, ținând crucea în mână și proclamând doar ceea ce îi atinge pe oameni?
În astfel de momente, Isus stă înaintea noastră și ne spune, trebuie să vii într-un loc pustiu, singur…și să te odihnești puțin. Cu alte cuvinte, mai moderne, Calmează-te omule! Isus dorește să ne formeze, să ne arate ceea ce e greșit în atitudinea noastră și să ne ofere îndrumările necesare pentru următoarea noastră sarcină ca și discipoli ai săi. El ne va face conștienți din nou de faptul că suntem departe de absolvirea ca și discipoli, că suntem departe de la a fi adevărați învățători. Că tot mai avem multe de învățat, mai ales că nu suntem decât instrumente, ale lui Isus, de care are nevoie în proclamarea veștii sale cele bune.
