Mc 8,34-9,1
În textul evangheliei de astăzi îl vom auzi pe Isus spunându-ne, Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea și să mă urmeze! Cu alte cuvinte, oricine alege în mod liber și decide să fie alături de Isus e provocat să își trăiască viața cu toate poverile, eșecurile, durerile, încercările și problemele ei, cu durerea și suferința, cu anxietatea și frica, același mod în care și Cristos a trăit când era pe acest pământ. Cum a trăit Isus viața sa ca ființă umană, asemenea nouă în toate în afară de păcat? Cum și-a dus el crucea? Prin ascultare completă și totală a voinței Tatălui său și în slujire umilă și iubitoare față de toți ceilalți.
Isus este un adevărat conducător, ghid, model care a umblat înaintea noastră pe calea crucii, pentru a ne arăta cum să ne trăim viața și cum să ne purtăm suferința, pentru a ne ajuta să vedem viața cu poverile ei dar mai ales pentru a ne da curaj, putere, speranță și bucurie, în această călătorie a noastră spre Tatăl.
Cât de încântați și perseverenți suntem noi în urmarea lui Isus, în atenția noastră asupra persoanei sale și a învățăturilor sale, în a face eforturi sincere în a deveni tot mai mult asemenea lui? Suntem noi conștienți că la finalul vieți noastre, dacă îl urmăm cu fidelitate pe Isus, Tatăl va vedea în noi asemănarea Fiului său preaiubit? Isus cu adevărat și-a găsit plăcerea în a ne prezenta Tatălui ca frați și surori ale noastre pe care nu are cum să le renege sau să le de-a deoparte din moment ce am devenit asemenea lui.
