Lc 9,22-25
Un om s-a rătăcit la un moment dat în deșert. A mers și a tot mers și era atât de disperat în a avea parte de o gură de apă, până la un moment dat când s-a oprit pentru a căuta apă. Însă din păcate nu a găsit nimic altceva decât o pompă veche ruginită cu apă. A fugit repede la ea și a început să pompeze. Însă nici un pic de apă nu ieșea din ea. Nu era apă nici acolo. A căzut jos, descurajat și slăbit. Apoi a început să se uite în jur și a observat un vas acoperit. S-a dus la el și a dat praful la o parte și a văzut că scria pe el Trebuie să torni apa din acest vas pentru ca să faci pompa să funcționeze. P.S. Nu uita să umbli vasul înapoi cu apă după acea, ca să poată fi folosit și data viitoare. Așa că omul a început să se gândească, Oare ar trebui să torn toată apa? Dacă da, atunci dacă pompa tot nu va funcționa? Dar ce ar fi dacă aș bea acum acea apă? Dar dacă fac asta, atunci următorul după mine ce va face? Dacă torn toată apa aș putea pierde totul. Dacă o torn mă aleg cu apă proaspătă și din belșug. Dacă beau toată apa din vas atunci nu va mai rămâne apă pentru a scoate apa din fântână. A stat și sa gândit așa pentru o vreme după care a turnat toată apa. Pentru început, nu apărea nimic. Pleosc, pleosc, pleosc, se auzea din fântână, până când a apărut apă. Acum avea destulă apă pentru el și pentru următoarea persoană ce avea să treacă pe acolo. A luat vasul, și a adăugat următoarele cuvinte, Crede-mă, chiar funcționează. Trebuie să renunți la tot ce ai pentru ca să ai parte de apă bună din belșug.
Isus ne cheamă astăzi nu doar la a ne renega pe noi înșine și la a ne purta crucile ci la libertatea de a ne detașa de bogățiile dobândite ale acestei lumii. Adevărați discipoli sunt cei care cunosc, iubesc și îl urmează numai pe Domnul, pe Isus Cristos însuși.
