Lc 5,27-32
În textul evangheliei de astăzi vedem cum Isus îl cheamă pe Levi, o persoană nu prea populară, sau care se îmbracă bine sau care știe să creeze haine ori altele. Levi nu a protestat. Conform evangheliei, el a lăsat toate, s-a ridicat și la urmat. Obiecția vine mai degrabă din partea fariseilor și a cărturarilor care se plângeau, De ce mănânci și bei cu vameși și păcătoși?
De ce Isus îl cheamă pe Levi să îi fie apostol? Iar asta fiindcă el era onest și drept, în ciuda ispitelor de a înșela, de a fura sau probabil că și el se făcea vinovat de ne-onestitate? Un lucru însă e clar, că Levi era cu siguranță un om extrem de umil.
Umilința împreună cu angajamentul formează drumul spre ucenicie, fiindcă adevărata ucenicie înseamnă o slujire lipsită de egoism. Cine slujește Biserica și pe Dumnezeu trebuie să o facă fără ambiție pentru onoare ori putere.
Astfel, ori de câte ori ne simțim ne-potriviți în a împlini misiunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, va trebuie să devenim conștienți de faptul că harul lui Dumnezeu depășește eforturile umane. Acest fapt îl vedem și în ironia de la prima lectură unde vom auzi Când Dumnezeu cheamă, ființele umane obiectează, însă când ființele umane cheamă, Dumnezeu mereu răspunde.
