Ex 17,3-7
Rom 5,1-2.5-8
In 4,5-42
Am dat zilele acestea de un mesaj text care conținea unele fraze destul de interesante. În acest mesaj text era scris, că Ce are să ne spună un ventilator electric, un televizor și mizeria de pe corp? Ventilatorul ne spune că M-ai înșelat. Mă căsătoresc, mai degrabă mă omori. Televizorul ne spune, Am făcut totul pentru a vă face fericiți din moment ce vă e atât de greu să fiți mulțumiți unul cu celălalt. Așa că de ce să mergi mai departe? Iar mizeria ne spune, Dacă încerci să mă scoți din viața ta să știi că mă voi întoarce.
Când vorbim despre sete, totodată vorbim despre setea care poate fi atât fizică cât și spirituală. În cazul femeii fără nume, samaritene, din textul evangheliei de astăzi, care l-a întâlnit pe Isus la fântâna lui Iacob, e vorba de ambele, atât cea fizică cât și cea spirituală. Ea era însetată fizic fiindcă îi trebuia apă. Acesta este motivul pentru care se ducea să ia apă de la fântână zi de zi. Însă, ea era însetată spiritual fiindcă exista o sete ce o tot făcea să meargă de la un om la altul, fiindcă aceștia nu îi aduceau nici o satisfacere, nici un pic de iubire și nici un înțeles în viață. Până în acel moment în care îl întâlnise pe Isus ea deja avusese cinci soți și trăia deja cu al șaselea soț și totuși ea a fost capabilă să îi spună lui Isus, Nu am soț! Acest răspuns din partea ei indica faptul că ea probabil se afla în căutarea celui de-al șaptelea.
Conform simbolismului biblic al numerelor, cifra șase este un număr al imperfecțiunii, al lipsei și al deficienței. Acesta este motivul pentru care, în momentul în care vedem 666 în soții noștri înseamnă că el sau ea este diavolul fiindcă diavolul este sursa tuturor imperfecțiunilor. Prin urmare, femeia în cea de-a șasea căsătorie a ei se afla într-o situație de lipsă și de deficiență. Ea se simțea goală în viața ei. Șapte, pe de altă parte, este un număr al perfecțiunii, al completului, al finalității și al suficienței. Isus a venit ca al șaptelea om în viața ei. Ea s-a deschis lui iar ea în sfârșit a avut parte de experiența satisfacerii a toate căutările sufletului ei și o satisfacere a setei iei spirituale.
Isus stă și vorbește cu această femeie, de șapte ori mai mult decât cu oricare altă persoană din evanghelie: ea a început prin a-l numi evreu adică din afară pentru samariteni, apoi Domnule și într-un final să spună dă-mi apă, apoi, ai dreptate, apoi profet și eventual Mesia după care să conducă întreg satul la el pentru a-l proclama ca Mântuitorul lumii. Oare nu aceasta să fie acel tip de experiență pe care îl dorim pentru noi înșine în acest timp al Postului Mare?
Asemenea femeii samaritene din textul evangheliei de astăzi, și noi suntem însetați după un sens în viețile noastre. Însă prea des încercăm să ne astâmpărăm setea cu apă stătută și sărată care nu ne poate satisface deloc. Cineva a spus că, căutăm să ne satisfacem setea de sens în viață cu tot felul de lucruri, precum: Încercăm să umplem golul datorat singurătății și izolării prin a ne căuta parteneri și însoțitori. Încercăm să ne umplem golul datorat lipsei împlinirii prin a încerca să atingem, să realizăm și să dobândim mai multe. Încercăm să ne umplem golul datorat plictiselii și neliniștii prin a da petreceri, bairamuri și alte distracții lumești. Încercăm să ne umplem golul datorat uscăciunii spirituale prin a fi mai ocupați cu tot felul de activități și proiecte. Încercăm să ne umplem golul datorat grijilor și a anxietății prin a fi și mai îngrijorați și mai anxioși. Însă în acest proces, învățăm că lucrurile pe care tot încercăm să le umplem în obținerea sensului în viață pe care îl dorim atât de mult, nu va face nimic altceva decât să ne lase și mai goi și mai doritori după alte lucruri mai bune în viață, precum, pacea ce vine de la experiența lui Isus în mod personal, libertatea ce vine de la urmarea lui, și bucuria ce vine de la slujirea poporului său.
Acestea ne aduc mai aproape de vestea cea bună conținută în textul evangheliei de astăzi. Adică, numai Isus singur e cel care ne poate satisface setea din inimile noastre și căutarea unui sens în viață. El singur poate umple golul din viețile noastre. Doar apa cea vie a lui Isus, precum, apa cuvintelor sale din Biblie, apa Duhului său din sacramente, apa harului său din fiecare slujire, pot satisface setea sa din inimile noastre și căutarea unui sens în viață. Supune-te, ascultă de setea ta! Nu i te opune! Toate lucrurile pe care le căutăm se află în Cristos. El însuși ne spune, cine va bea apa pe care i-o voi da eu nu va înseta niciodată.
Apoi, un alt lucru care ne-ar mai putea fi folositor e acela de a privi la mecanismul acestei întoarceri profunde din viață pe care o numim convertire.
Pentru început, va trebui să fim gata să spargem barierele. Știm cu toți că noi suntem cei care creăm bariere între noi și ceilalți copii ai lui Dumnezeu. Acestea sunt organizațiile, societățile, indiferent că sunt locale, naționale sau internaționale, etnice, religioase și de gen. Însă Isus ne învață în textul evangheliei de astăzi că pentru a putea ajunge la ceilalți pentru convertire, mai întâi va trebui să ne pregătim pe noi înșine pentru a provoca aceste bariere și pentru a distruge zidurile distorsiunilor și a prejudiciilor. Acesta este și motivul pentru care Isus o invită pe această femeie la convertire. William Barclay a spus la un moment dat că legea rabinică interzicea unui rabin să salute o femeie în public. Un rabin nici măcar nu trebuia să vorbească cu propria sa soție, fiică sau chiar soră în public. Un rabin își închidea ochi când dădea să se întâlnească cu o femeie pe stradă, astfel, adesea intrând în ziduri sau stâlpi. Pentru un rabin, a fi văzut că vorbește cu o femeie în public însemna sfârșitul reputației sale și totuși, Isus era un rabin și el. Iar el vorbea cu femeia samariteană care avea un caracter destul de notoriu. Nici un om decent, dapăi un rabin nu se lăsa văzut sau în compania unei astfel de femei, sau chiar să schimbe vrun cuvânt cu ea și totuși Isus vorbea cu ea. De ce Isus creează un impact atât de puternic în această femeie? Iar asta fiindcă pentru prima oară în viața ei, ea întâlnește un bărbat care o înțelege cu adevărat și care nu o condamnă, dar care nici nu o scuză sau care să îi permită să continue ceea ce era deja. Isus a spart bariera.
Apoi, ea sa schimbat în mai bine. Iar asta fiindcă și-a deschis inima, după cum spune și un mare predicator verbit pe nume Jerry Orbos, într-una din cărțile sale de omilii, intitulate Cercetând momentele, Ciclul A. Ea nu a rămas închisă. Ea nu s-a ținut de mândria ei, de realizările și de tradițiile ce o țineau departe de la realizarea și acceptarea adevărului. Cu alte cuvinte, ea a lăsat-o baltă, a renunțat și ia permis lui Isus să preia controlul vieții ei. Și după cum spun unii, L-a lăsat pe Isus să fie Domnul și Mântuitorul ei personal.
Înainte de a încheia această reflecție a noastră asupra textului evangheliei de astăzi, aș dori să vă atrag atenția asupra cuvintelor rostite de ceilalți samariteni, care au fost aduși apoi de femeie la Isus. Îi spuneau femeii: “Nu mai credem pentru cuvântul tău, căci noi înșine am auzit și știm că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii”. (v. 42)
Bazându-ne pe aceste cuvinte, putem spune că sunt două etape ale procesului de convertire. Primul e acela de a crede datorită a ceea ce ne-a spus altcineva despre Isus. Iar a doua e acela de a crede fiindcă noi înșine am ajuns să îl cunoaștem pe Isus. Postul Mare este perioada în care Cristos ne invită pe toți cei care încă credem în el bazându-ne pe mărturia altora să venim la Isus pentru al cunoaște în mod personal și pentru a crede în el. Și nu pentru că așa ne-au spus alți, ci fiindcă l-am cunoscut și am experimentat iubirea sa personală în viețile noastre.
Însă întrebarea de un milion de dolari, la care suntem și invitați să reflectăm este, când ne vom opri din a mai raționaliza și amâna și din a lua decizia de a ne preda viața Domnului, de a iubi, ierta și din a ne converti din nou la Domnul? Amin
