Ex 17,3-7
Rom 5,1-2.5-8
In 4,5-42
Într-o zi, trei studenți s-au decis să chiulească de la cursurile de dimineață. La prânz când au ajuns i-au spus profesorului lor: Mașina noastră avea un cauciuc dezumflat și de aceea am întârziat.
Studenți s-au simțit atât de ușurați când l-au văzut pe profesor zâmbind și spunându-le: Bine, vă înțeleg băieți. A-ți ratat un test, însă îl puteți da chiar acuma.
După aceasta, profesorul i-a pus să se așeze în cele patru colțuri ale sălii, departe unul de altul: Acum, îmi veți răspunde la o singură întrebare, a spus profesorul. Care cauciuc era dezumflat? Băieți au început imediat să se panicheze și până la urmă au avut răspunsuri diferite. Cei trei mințiseră despre cauciucul dezumflat.
Textul evangheliei de astăzi ne vorbește despre Isus cum stă de vorbă cu o femeie samariteană care avusese multe scuze în prima parte a întâlnirii ei cu Isus. În dialogul lor, răspunsurile femeie sunt pe jumătate adevărate și evazive. Isus îi spune să îl aducă pe soțul ei. Femeia îi răspunde, Eu nu am soț, în loc să îi spună lui Isus adevărul că ea avusese șase soți.
Pe lângă asta, cu toți știm că evrei și samariteni erau separați de secole. Ei nu doreau să aibă de-a face unii cu alți, evitând orice contact social, până și comerțul și mai ales căsătoriile. Dacă drumurile lor se intersectau, imediat izbucnea și ostilitățile. Când Isus a trecut prin Samaria, el a făcut ceva de neimaginat. El a stat de vorbă cu un samaritean, riscând astfel necurăția rituală și disprețul din partea evreilor. De asemenea a mai făcut ceva ce nici un rabin nu îndrăznea să facă în public fără a-și pierde reputația. A salutat o femeie și a vorbit numai cu ea. Un rabin, din acel timp, nu avea voie nici măcar să vorbească cu soția lui în public. Iar ea nu doar că era femeie ci pe deasupra era și o adulteră notorie. Nici un evreu decent nu se gândea să fie văzut cu o astfel de femeie.
La început femeia a fost arogantă, ba chiar mândră, însă puțin câte puțin Isus i-a distrus toată apărarea. Isus i-a spus femeii, “Bine ai zis «Nu am bărbat», pentru că ai avut cinci bărbați, și cel pe care îl ai acum nu este bărbatul tău. (v.17-18). Cu alte cuvinte, viața ei era un dezastru complet. Isus însă nu o condamnă dar nici nu o scuză și nici nu îi permite să continue ceea ce era până acum. La finalul conversației lor, ea era complet schimbată, însă de ce?
Înainte de a răspunde la întrebare, aș dori să scot în evidență și ceea ce a spus un psiholog despre aceste conversații interpersonale, că ele au trei niveluri diferite. Primul nivel este cel al cliche-ului, adică nivelul superficial în care se vorbește despre lucruri, evenimente, și întâmplări. Asta e ceea ce a făcut femeia când a început să vorbească cu Isus. Al doilea nivel e cel celebral sau nivelul schimbării ideilor, opiniilor, viziunii, gândurilor și funcțiilor. Al treilea nivel e cel al sentimentelor, adică nivelul împărtășirii inimii și a durerii, a sentimentelor și visurilor, a viziunii și a ambițiilor proprii. Observați doar faptul că, la primul nivel, vorbim, la al doilea nivel, schimbăm, iar la al treilea nivel împărtășim. Al treilea nivel e ce la care această femeie și-a împărtășit și și-a deschis inima și sufletul lui Isus.
De ce a fost ea schimbată? Iar asta fiindcă ea și-a deschis inima, conform unui mare predicator. Nu a rămas închisă. Nu s-a ținut de mândrie, de raționalizare și tradițiile ce au ținut-o departe de realizarea și acceptarea adevărului. Cu alte cuvinte, ea a lăsat-o baltă, a renunțat și i-a permis lui Isus să preia conducerea vieții ei.
Însă care să fie ideea schimbării, lui Isus cu femeia, despre apă? Apa în ținutul arid era rară și foarte greu de găsit. Fântâna lui Iacob se afla poziționată, într-un loc strategic, pe drumul dintre Samaria și Galileea. Cineva putea trăi fără mâncare timp de câteva zile însă nu și fără apă.
Apa este o necesitate absolută a vieții. o bem și o folosim pentru gătit și pentru menținerea curățeniei. Apa este o sursă a vieții și a creșterii tuturor lucrurilor. Tipul de apă despre care vorbea Isus în textul evangheliei de astăzi era apa cea vie și curgătoare. Apa proaspătă ce provenea de la un izvor rece curgător era cea care era mereu preferată față de apa stătută pe care cineva putea să o găsească într-un puț sau într-o fântână. Apa cea vie de asemenea era la evrei un simbol al setei sufletului de Dumnezeu, apa, despre care vorbea Isus, îl simboliza pe Duhul Sfânt și opera sa de recreare a noastră după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, care să ne susțină în noua viață ce vine de la Dumnezeu. Viața, pe care Duhul Sfânt o va produce în noi, va forma o nouă creație în Isus Cristos.
Peste tot în lume, companii precum Coca Cola, și Pepsi Cola cheltuie milioane de dolari pe publicitate care să ne provoace sete ca apoi să le cumpărăm produsele. Însă mare parte din oameni de astăzi au o sete mult mai aprigă, după lucruri mult mai mărețe și după valori precum dreptatea, adevărul și iubirea. Le este sete de recunoaștere, libertate și siguranță, asemenea femeii samaritene din textul evangheliei de astăzi. Abia în acest punct, la acest moment, Isus face referință la sine însuși ca apa cea vie care o va face să se schimbe în mai bine. Isus îi spune, cine va bea din apa pe care i-o voi da eu nu va înseta niciodată (v. 14). Din moment ce apa cea vie este Cristos însuși, inimile noastre ar trebui să se scufunde complet în el.
Sfântul Augustin a spus la un moment dat …căci tu ne-ai făcut pentru tine Doamne și inima noastră e neliniștită până când nu se va odihni în tine.
Acestea sunt detaliile cele mai interesante în procesul de Transformare sau de convertire a femeii. Isus o îndrumă pe femeie în mod treptat spre luminare. Isus continuă să vorbească cu femeia de șapte ori mai mult decât cu oricare altă persoană din evanghelie, adică:
Prima, ea începe prin al numi evreu, care pentru samariteni însemna din afară.
Doi, apoi îl numește Domnule.
Trei, apoi îi spune dă-mi apa.
Patru, apoi îi spune, ai dreptate.
Cinci, apoi îl numește profet.
Șase, într-un final îl numește Mesia și
Șapte, aduce tot satul care îl proclamă ca Mântuitorul lumii. Amin
