Mc 12,28b-34
Un om se lăuda la un moment dat că el este perfect și impecabil în păstrarea celor 10 porunci ale lui Dumnezeu. Că nu a furat, că nu a comis adulter, că nu a pierdut nici o sfântă Liturghie, că mereu a ascultat de părinți lui, și altele asemenea. Însă în aceiași clipă, cel de lângă el murea de foame.
Când Domnul a luat cele două mari porunci și le-a pus împreună în textul evangheliei de astăzi, a fost inclusiv. El a început cu prima mare poruncă, shema, crezul iudaismului, după care Isus a citat din Levitic 19, 18: Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți! ca fiind cea de-a doua mare poruncă. Aceste două mari porunci includ nu doar iubirea lui Dumnezeu ci și iubirea tuturor și a noastră înșine. În aceste două porunci nu este loc pentru indiferență, mai ales față de cei care se află în nevoii. Aceste porunci ne mai fac să creștem și să fim dinamici în viața noastră spirituală. Întreaga noastră energie și voință este orientată spre iubirea lui Dumnezeu cu întreaga noastră ființă și iubirea aproapelui ca pe noi înșine.
Pentru filosoful Soren Kierkegaard, un sfânt e cineva care dorește un singur lucru. Pentru sfânta Maică Tereza de Calcutta era destul de clar faptul că ea dorea doar atât, să îl iubească pe Dumnezeu și pe cei săraci.
Cineva se spovedise la un moment dat la un preot și i-a spus că nu a putut participa la sfânta Liturghie fiindcă nu a putut să își lase fiica care era grav bolnavă. Însă preotul, spre surprinderea ei, i-a spus că ar fi comis un păcat cu adevărat grav dacă ar fi lăsat-o pe fiica ei pentru a veni la sfânta Liturghie. În versetul 32 de astăzi se spune clar, şi a-l iubi pe El … şi a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuți este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele”. De asemenea, în cartea profetului Osea, la capitolul 6, versetele 1-6 citim că ceea ce doresc e iubire și nu jertfă. Nevoile umane sunt mai importante decât orice jertfă, ritual sau moment de rugăciune.
