In 4,43-54
O poveste spune că un băiețel a rămas prins la un moment dat, pe acoperișul casei lor, care era în flăcări. Fumul era atât de gros încât nu putea vedea nimic în jurul lui. Plângea, își striga tatăl ca să îi vină în ajutor. Dintr-o dată, a auzit vocea tatălui său cerându-i să sară. Însă băiatul i-a răspuns, Nu tată, fiindcă nu te pot vedea! Tatăl i-a spus apoi, Sari, te pot vedea eu. Sari. Te voi prinde. Tată îmi e frică, a răspuns băiatul. Nu îți fie frică fiule, ai încredere în mine și vei fi bine. Într-un final fiul a sărit și a aterizat în brațele tatălui său și a fost salvat.
În textul evangheliei de astăzi, Isus ne învață importanța credinței, mai ales în momentul în care ne rugăm. Un funcționar regal se afla în nevoie de ajutorul lui Isus fiindcă fiul său era grav bolnav. El l-a implorat pe Isus să vină la el pentru ai vindeca fiul. Isus însă i-a spus că fiul său va trăi și i-a cerut să plece. Tot ceea ce putem să facem noi e să ne uimim de credința acestui funcționar regal. El a plecat crezându-se în cuvintele lui Isus.
Cu toți știm că Dumnezeu este sursa a toată bunătatea. În el, găsim viață și mântuire. Însă va trebui să ne bazăm cu el în credință ca să putem avea parte de experiența bunătății și a puterii sale. Asemenea sărmanului băiețel din povestioara cu care am început și cu funcționarul regal din evanghelia de astăzi, și noi va trebui să învățăm să ne încredem în Isus, nu doar în momente de bucurie și de confort, ci mai ales în momentele de criză și de dificultate. Ceea ce va trebui noi să facem e să spunem mereu, Isuse, mă încred în tine!
