Ez 37,12-14
Rom 8,8-11
In 11,1-45
Surpriză! Mulți dintre noi au fost la o petrecere surpriză sau la celebrare aniversară surpriză. Chiar în acest moment există o petrecere surpriză la care suntem invitați cu toți. Surpriza de a privi la viață cu ochi credinței, de a vedea cu exactitate ceea ce vezi acum însă de a o vedea într-un mod diferit.
Un copil a șoptit, Doamne, vorbește cu mine.
Iar o cucuvea cânta. Copilul nu o auzea.
Așa că copilul a strigat și mai tare, Doamne, vorbește cu mine.
Iar un tunet s-a auzit din cer
Însă copilul nu l-a putut asculta.
Copilul a privit în jur și a spus, Doamne, lasă-mă să te văd,
Și o stea a strălucit puternic.
Însă copilul nu a observat-o.
Copilul a urlat, Doamne, arată-mi un miracol!
Iar o viață s-a născut însă copilul nu a știut.
Așa că copilul a strigat în disperare,
Atinge-mă Doamne și lasă-mă să știu că tu ești aici!
Așa că Dumnezeu s-a întins
și a atins copilul.
Însă copilul a alungat fluturele repede
Și a pășit apoi în necunoscut.
Acest mișcător poem este un vechi poem hindus scris de către un mare poet indian Ravindra Kumar Karnani. Din nou, și din nou vedem cum în evanghelia după Ioan oameni nu îl înțeleg pe Isus. Ei înțeleg cuvintele sale într-un mod uman însă Isus dorește să ridice gândirea și înțelegerea oamenilor la un nivel mult mai înalt de a privi la viață. Cuvintele sale surprind oameni, fiindcă el le cere să îl vadă într-un mod nou, mai degrabă divin decât uman.
În primul rând, Isus a spus, Dărâmați acest templu și în trei zile îl voi ridica!”( In 2,19). Cei care îl ascultau nu l-au înțeles crezând că el vorbea despre templul din Ierusalim. Ei au spus apoi că a durat 46 de ani să fie construit acest templu, însă Isus vorbea despre templul trupului său. Când Isus a înviat din morți discipoli lui și-au amintit și au crezut (In 2, 19-22).
În al doilea rând, Isus i-a spus lui Nicodim, Adevăr, adevăr îți spun, dacă cineva nu se naște din nou, nu poate să vadă împărăția lui Dumnezeu” (In 3,3). Nicodim nu a înțeles așa că a întrebat apoi, Cum poate să se nască un om când este bătrân? Oare poate să intre din nou în sânul mamei sale și să se nască?” (In 3,4). Așa că Isus a continuat cu alte clarificări, Adevăr, adevăr îți spun: dacă cineva nu se naște din apă și Duh, nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu. 6Ce este născut din trup, trup este, iar ce este născut din Duh, duh este (In 3,5-6).
În al treilea rând, Isus i-a cerut femeie de la fântâna din Samaria să îi dea să bea (In 4,7). Când ea s-a plâns că el era un evreu el i-a răspuns, Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și cine este acela care îți spune: «Dă-mi să beau!», tu ai fi cerut de la el și el ți-ar fi dat apă vie!” (In 4,10). Ea nu l-a înțeles și a crezut că Isus îi va oferi apa curgătoare asemenea apei dintr-un izvor, ca ea să nu mai fie nevoită să vină la fântână în fiecare zi. Așa că Isus îi spune și mai clar, Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou, 14dar cine va bea din apa pe care i-o voi da eu nu va înseta niciodată și apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care țâșnește spre viața veșnică” (In 4,13-14).
În al patrulea rând, Isus a spus, Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viața lumii” (In 6,51). Însă ei discutau între ei spunând, Cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul [său]?”. Dar Isus le‑a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi. 54Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu are viața veșnică și eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 55Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. 56Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu rămâne în mine și eu în el(In 6,53-56). În acest moment mulți dintre discipoli lui Isus l-au abandonat și s-au întors la viețile lor de mai înainte.
Vedem că de foarte multe ori, în textul evangheliei după Ioan oameni înțeleg cuvintele lui Isus într-un mod uman însă Isus dorește să ridice gândirea și înțelegerea oamenilor la un nivel mult mai înalt de a privi viața. Cuvintele sale surprind oameni, fiindcă el le cere să vadă în el o nouă cale, una divină și nu umană. Astfel ajungem la textul evangheliei de astăzi în care vedem că Isus i-a spus Martei, Fratele tău va trăi (In 11,23). Marta și-a mărturisit credința în învierea de la sfârșit. Știu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă”(v. 24). Însă Isus a dorit să o ducă la o nouă înțelegere a învierii.
Așa că Isus i-a spus: „Eu sunt învierea și viața. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; 26și oricine trăiește și crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?”. (In 11, 25-26).
Isus dorește ca Marta să cunoască că prin Isus însuși Lazăr va învia din nou, Eu sunt învierea și viața… Isus este învierea. Isus mai dorește ca Marta și noi să cunoaștem că pentru oricine crede în moartea lui Isus are doar aparența morții fiindcă trăiește după moartea, Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi. De fapt, dacă credem în Isus nu vom muri, în sensul că viața pe care o trăim în Cristos, va continua acum după moarte, oricine trăiește și crede în mine nu va muri în veci. Când trăim așa cum ne-a chemat Isus să trăim, în acel moment va exista o viață pentru noi și după aceea. Când trăim ca discipoli ai lui Isus e ca și cum nici nu am observa trecerea din această viață în cea viitoare fiindcă din punct de vedere spiritual nu vom muri în veci. Așa că învierea nu este doar ceva viitor, Isus ne oferă viața acum. Noua viață în înviere este pentru acum. Dovada stă în cuvintele Martei, Isus l-a înviat pe Lazăr. De aceea nu trebuie să ratăm oferta vieții lui Isus pe care ne-o dă acum. Va trebui să nu ne irosim viețile. Să trăim cu Isus. Să trăim cu Isus acum, ca să nu murim niciodată.
Cum putem trăi noi cu Isus acum? Isus ne oferă viața sa de fiecare dată când participăm la sfânta Liturghie, de fiecare dată când primim sacramentele, de fiecare dată când ne rugăm, de fiecare dată când citim sfânta Scriptură. Prefața de la sfânta Liturghie de astăzi, rugăciune care continuă apoi cu sfânt, sfânt, sfânt ne spune,
Iar acum, arătându-și mila față de întregul neam omenesc,
prin tainele sfinte, ne duce la o viață nouă.
Tainele sfinte, sau sacramentele sunt un mod special prin care îl întâlnim pe Isus. În sacramente îl atingem pe Isus iar Isus vine la noi. Isus ne oferă sacramentele pentru a ne duce la viața veșnică.
Există o petrecere surpriză ce se desfășoară chiar acum iar noi suntem invitați. Surpriza e de a privi la viață cu ochi credinței, de a vedea exact ceea ce vezi acum însă într-un mod diferit. Dacă faci aceasta, îi permiți lui Isus să te învie la o viață nouă. Învierea nu e doar ceva ce va avea loc în viitor, Isus oferă viața acum. Noua viață în înviere este pentru acum. Amin
