In 12,1-11
A existat la un moment dat un bărbat care mereu era obosit după o întreagă noapte de odihnă. Suferința sa deja atinsese un nivel intolerabil, așa că într-un final a căutat ajutorul unui psihiatru. Psihiatrul l-a întrebat de ce se simțea atât de obosit în fiecare dimineață. El a răspuns că avea mereu același vis teribil. Visa că trebuia să intre în rai. Iar pentru a face aceasta, trebuia să treacă printr-o ușă de sticlă cu un semn mare pe ea. Întreaga noapte trăgea și trăgea și se tot chinuia să o deschidă până când cădea jos de epuizare în fața acelei ușii. Iar în acel moment se trezea și era deja dimineață.
Psihiatrul l-a întrebat ce era scris pe ușa de sticlă la care el a răspuns că era scris Împinge. Iar Psihiatrul i-a spus, Vrei să spui că pe ușă era scris cu litere mari împinge iar tu mereu trăgeai de ușă?
Multe din suferințele noastre sunt roade ale propriei noastre nebunii. Cu toți știm foarte bine că dacă păcătuim, tăiem relația noastră cu Dumnezeu, și totuși, continuăm să facem la fel. Prin urmare, e normal să ne pară rău de păcate. Însă va trebui să îi și mulțumim pentru că el e milostiv și fidel.
Dacă ne vom uni problemele noastre zilnice cu marea suferință a Domnului nostru în timpul acestei Săptămâni Sfinte, cu siguranță vom câștiga mai mult decât ne-am putea imagina. Nu vom mai suferi degeaba. Însă înțelepciunea și puterea o vom câștiga numai prin înțelegere, care ne va și ajuta să împingem calea noastră spre inima Domnului.
