Fap 2,36-41
In 20,11-18
Dragi frați și surori în Cristos, în această zi din octava pascală, am avut ocazia să ascultăm cuvintele scripturii care ne amintesc fiecăruia dintre noi, că trebuie să ne încredem în Domnul și că va trebui să ne punem mereu încrederea în el, în Domnul nostru Înviat, care a ieșit triumfător împotriva morții și a păcatului, și care ne-a oferit nouă tuturor o viață nouă binecuvântată de el, asta doar dacă îl vom îmbrățișa pe el și îl vom accepta ca Domn și mântuitor al nostru. Iar asta o putem face numai prin a ne pune credința în el, pentru a fi capabili apoi de a merge pe drumul spre mântuire în el și viața veșnică.
După cum am auzit și în pasajul evangheliei de astăzi, și noi adesea disperăm și ne pierdem speranța doar pentru faptul că credem, că Dumnezeu nu este aici pentru noi, după cum s-a întâmplat și cu Maria Magdalena în textul evangheliei de astăzi, în care am văzut cum dispera și era plină de durere, nu doar pentru faptul că a fost martoră la moartea Domnului pe cruce, ci pentru faptul că până și trupul lui care fusese îngropat într-un mormânt fusese furat. Acest moment de disperare și lipsire a speranței e cel asupra căruia va trebui să fim mereu atenți și vigilenți.
Oameni din timpul apostolilor, după cum am văzut în prima lectură de la această sfântă Liturghie, s-au simțit mizerabili, plini de remușcări și triști, datorită lucrurilor păcătoase pe care le făcuseră. Iar asta fiindcă, mulți dintre ei fuseseră chiar printre cei care au fost părtași la condamnarea Domnului Isus, despre care, acești apostoli vorbeau acum cu curaj și cu credință, plini de Duhul Sfânt în ziua de Rusalii.
Sfântul Petru le-a vorbit și i-a asigurat, că nu e totul pierdut pentru ei. Doar pentru faptul că au păcătuit nu înseamnă că s-au pierdut pentru totdeauna ci au șansa de a fi iertați și de a se mântui de păcatele lor. De fapt, dacă ne amintim mai bine, Domnul însuși i-a iertat pe persecutori săi, pe cei care l-au condamnat și răstignit pe cruce, cerând Tatălui să nu le socotească acest păcat.
Prin urmare, în același mod, Dumnezeu va întinde aceiași milostivire, compasiune și iubire, care e dispus mereu să ni le acorde, tuturor, indiferent că ceea ce am comis e un păcat mic sau că e păcat mare. Dumnezeu nu ne va abandona, în ciuda stării noastre de păcat, atâta timp cât noi vom dori în interiorul nostru, să îmbrățișăm oferta de milostivire și de compasiune a lui Dumnezeu. Dumnezeu este extrem de răbdător și extrem de iubitor, iar el nu ne va respinge atunci când vom dori să îl căutăm.
De fapt, mulți dintre noi au fost deja condamnați, nu fiindcă Dumnezeu a făcut asta, ci păcatele noastre și propria noastră încăpățânare, refuzul nostru și respingerea plină de mândrie a milostivirii, iertării și a iubirii plină de compasiune a lui Dumnezeu sunt cele care au ajuns să ne condamne, am ajuns ca însăși păcatele care le-am comis în viețile noastre să fie cele care ne condamnă. Atâta timp cât pata acestor păcate va rămâne în noi, noi nu vom avea parte deloc de Dumnezeu. Dacă alegem această cale pentru noi înșine, atunci va trebui să ne amintim că prin propria noastră alegere am ajuns să ne închidem în fața milostivirii și iubirii lui Dumnezeu.
Iubiți credincioși, astăzi, fiecare dintre noi este chemat să reflecteze mai mult asupra acestui lucru, în acest timp în care ne continuăm drumul prin acest timp pascal, dar mai ales când știm că Duminica care urmează, vom celebra Divinei Milostiviri, duminică în care ne vom axa întreaga atenție asupra Domnului, căutându-l și cerând cu sinceritate iertarea și iubirea sa, milostivirea și mântuirea sa. Să ne amintim de marea sa compasiune, pe care el o are pentru fiecare dintre noi, chiar și pentru cei mai vicleni și nevrednici dintre noi.
În această zi, să ne reînnoim angajamentul de a trăi credința noastră creștină cu devoțiune și cu adevărată iubire față de Dumnezeu. Să fim adevărați purtători ai milostivirii Domnului pentru ceilalți, prin faptele noastre, fapte care ar trebui să fie pline cu iubire și cu compasiune. Să ne întoarcem astăzi cu toți spre Domnul, și să ducem milostivirea și iubirea sa tuturor celor care au mai mare nevoie de ea. Fie ca Domnul înviat să continue să fie în noi și să ne îndrume în această călătorie a vieții noastre. Amin
