Mc 16,15-20
Se spune că la un moment dat o familie a celebrat aniversarea de 40 de ani de căsătorie a părinților lor. În acea zi, cu toți s-au adunat nerăbdători pentru a păși împreună spre o altă aniversare, cea de aur. Conform copiilor, încă zece ani de trecere a lacului căsătoriei și a vieții de familie spre partea cealaltă nu e chiar atât de mult. Însă, odată cu trecerea anilor, viața de familie a devenit tot mai dură iar vântul încercărilor a devenit tot mai puternic. Tatăl a suferit mai multe atacuri de inimă însă și-a revenit de fiecare dată. Mama adesea se plângea de amețeli însă își revenea de fiecare dată. Sănătatea părinților se degrada tot mai mult. Pe alt front, căsătoria fiicei celei mai mari era pe punctul de a se rupe. Apoi fiul cel mai mic dorea să emigreze cu familia sa în Statele Unite din cauza dificultăților economice din țara natală. Așa că solidaritatea familiei a fost greu încercată. Însă de fiecare dată când încercările le apăreau pe cale ei se încredeau în cuvintele lui Isus, Nu vă temeți! Și își ascultau cu credința. Imediat a sosit și nunta de aur a părinților iar ei ca și familie erau tot împreună. Într-un final au reușit să ajungă la mal.
Până și cei mai curajoși dintre noi au frici, cunoscute sau necunoscute, care sunt știute numai de Dumnezeu. În marea sa iubire, el nu încetează niciodată din a ne reasigura că Eu sunt, nu te teme! Dorim atât de mult să auzim aceste cuvinte de fiecare dată când ne aflăm în situații dificile și neputincioși, în fiecare zi, în fiecare moment al vieții noastre am putea asculta din inima credinței noastre. Iar asta fiindcă cu aceste cuvinte, el ajunge la inima noastră, unde dorește ca noi să experimentăm siguranța de a fi iubiți de el și astfel de a alunga fricile noastre. În boală, stres emoțional sau chiar dificultăți financiare, să auzim cuvintele sale, Eu sunt, nu te teme! care să ne aducă confort, curaj și speranță.
