In 15,1-8
Toamna este unul dintre cele mai colorate momente din an. Natura se transformă într-o magnifică operă de artă. Frunzele din copaci se fac din verzi în galben, apoi în portocaliu iar apoi în maro până când ajung să cadă la pământ. Când frunzele au căzut apare și momentul de tăiere a copacilor și vița de vie, pentru ca să înfrunzească iar primăvara. Însă doar cele care nu sunt necesare sunt cele tăiate, tulpina rămâne mereu.
Când Isus a spus Eu sunt vița voi sunteți mlădițele, el se referă la faptul că el este tulpina, centrul copacului care supraviețuiește mereu iernii aprige. Trunchiul este puternic și constant. Nu este un trunchi mort ci un copac plin de viață interioară ce așteaptă învierea primăvăratică. Cu adevărat, natura celebrează învierea, moment în care frunzele răsar din nou, florile înfloresc iar soarele strălucește mereu.
Toamna sufletului ne invită să renunțăm la frunzele ne-importante și la ramurile moarte. Acestea sunt toate atașamentele, slăbiciunile, păcatul și prioritățile greșite. Curățarea sufletului nu e o sarcină ușoară. Singuri nu avem cum să o ducem la îndeplinire. Cu ajutorul lui Dumnezeu și cu rugăciune, vom reuși să ne purificăm și curăța. El e cel care face curățarea. El e cel care cunoaște ceea ce trebuie înlăturat, schimbat și reînnoit. Tot ce trebuie să facem e să îl lăsăm să o facă.
Textul evangheliei de astăzi menționează de opt ori cuvântul rămâne. Există o nevoie constantă de a rămâne cu el, când ne simțim în siguranță, acceptați, iubiți și iertați. În el, avem totul. Rămânem în el când citim cuvântul său, când vedem minunile naturii, când celebrăm împreună euharistia, când rostim o mică rugăciune sau când aprindem o lumânare.
Isus ne reamintește că El este acolo pentru noi, chiar dacă uneori nu suntem conștienți de prezența sa vie. El nu ne va abandona niciodată fiindcă el este refugiul nostru, adevăratul nostru vin, adevărata noastră viață…în ciuda tuturor acestor schimbări atât de rapide din jurul nostru, Isus e singurul lucru constant, credincios și de neschimbat.
