In 16,20-23a
Un om înțelept a venit la un moment dat la un rege pentru ai da o mică bucată de pergament pe care scria Și asta va trece. Regele a păstrat aceasta aproape de inima sa și a promis că îl va pune în practică în viața sa. Într-o zi, un împărat l-a provocat pe acest rege, iar războiul a și izbucnit între cele două împărății. În toiul bătăliei, regele a crezut că este încercuit și la cuprins frica. Pe când soldați lui îl ascundea în munți pentru a duce în eroare inamicul, el spunea fără încetare, Și asta va trece, și imediat a venit și răgazul. În mijlocul întoarcerii în victorie a trupelor ce au reușit într-un final să învingă forțele opuse, el tot continua să repete, și asta va trece și a găsit sobrietate. Apoi regele a realizat că, toate aceste lucruri trec, după cum și noi suntem trecători în această lume.
Și asta va trece, nu trebuie să ne facă simpli spectatori în fața vieții care trece. În textul evangheliei de astăzi vom vedea că durerea nașterii unui copil la o femeie e trecătoare, și imediat e înlocuită de bucuria maternității. Ne amintește că în situații limită și în acele momente în care nu avem cum să ne întoarcem sau ascundem, continuăm să avem speranță și credință. Și asta va trece. Nici măcar moartea nu e sfârșitul, iar acest timp pascal ne amintește că e doar poarta spre viață.
Acum când avem parte de bucuria pascală, să ne lăsăm părtași de moartea și suferința sa pentru păcatele noastre.
Să ne oferim durerile, viciile, și încercările, lui Isus, Cuvântul Divin și să ținem minte că adevărata viață începe după moarte. Și asta va trece, să privim înainte la ziua în care cu toți vom fi părtași ai vieții noi petrecute cu Domnul nostru înviat.
