Fap 1,12-14
1Pt 4,13-16
In 17,1-11a
Cu toți mergem în vacanțe în fiecare an. Avem nevoie de timp departe, pentru a ne reîncărca bateriile și pentru a ne reumple cu energie. Mulți oameni mi-au spus că merg în vacanță, în diferite locuri, care mai de care mai interesante. După cum voi mergeți în vacanțe, concedii, tot la fel și noi preoți și călugărițele, mergem uneori în concedii cu Domnul, numite adesea exerciții spirituale. Preoți și călugări își iau aceste zile cu Domnul în fiecare an însă, există și un număr tot mai mare de credincioși laici care aleg să își ia și ei aceste vacanțe cu Domnul, o vacanță, în fiecare an. De ce? Pacea vieții e ceva ce avem nevoie atât de mult, de un timp anume pe care să îl petrecem cu Domnul, în care să îl iubim, să vorbim cu el, să ne scufundăm în iubirea lui, să reflectăm la viețile noastre și încotro se îndreaptă ele. Cu toți avem nevoie de un spațiu privat, particular și de un timp aparte, de timpul nostru cu Domnul.
După Înălțarea lui Isus, discipoli s-au întors în camera de sus unde au celebrate ultima cina și s-au adunat în rugăciune cu Maria, apostoli și cu mulți alți discipoli. Ei aveau nevoie de timp anume după înălțarea lui Isus. A fost un fel de perioadă de exerciții spirituale. Isus le spusese să rămână în cetate până când vor fi îmbrăcați cu putere de sus (Lc 24,9). Isus a promis că le va trimite un Mângâietor, sau avocat, pe Duhul Sfânt. Cu toate că Isus nu avea să mai fie cu ei după cum fusese până atunci, el tot va continua să fie cu ei, ori de câte ori vor celebra euharistia, dar și prin Duhul său pe care îl vor primi în momentul Rusaliilor, după acel timp de rugăciune comună.
Amintirea Mariei, a femeilor, apostolilor și a discipolilor adunați în rugăciune pentru revărsarea Duhului Sfânt, ne amintește de importanța rugăciunii pentru ceea ce avem nevoie. În timp ce rugăciune e importantă pentru a ne face pe noi înșine mult mai deschiși lui Dumnezeu, pentru a ne ajuta să răspundem mai bine harului lui Dumnezeu în viețile noastre, credem și că iubirea lui Dumnezeu îl conduce să ne asculte și să ne răspundă la rugăciunile noastre de cerere. Stăm și admirăm credința oamenilor care s-au rugat lui Dumnezeu zi de zi, și vedem că nu după mult timp, rugăciunile lor au fost și ascultate. Fiecare cunoaște oameni a căror rugăciuni au fost ascultate, iar acei oameni adesea sunt rugați de alți să se roage și pentru nevoile lor. Oameni adesea roagă preoți și călugări să se roage pentru intențiile lor, cer preoților să celebreze sfânta Liturghie pentru intențiile lor, iar asta e bine, însă e bine ca uneori să ne rugăm și noi pentru acele nevoie ale noastre. Isus însuși a învățat importanța de a cere lui Dumnezeu ceea ce avem nevoie. Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide! Căci oricine cere primește; cine caută găsește; iar celui care bate i se [va] deschide (Lc 11,9-10). La un moment dat Isus spusese o parabolă despre cineva care își vizita prietenul în mijloul nopții, și care căuta pâine pentru că avusese un vizitator surpriză. Cu toate că prietenul nu dorea să se ridice, Isus spune, că persistența va fi de ajuns ca el să se ridice și să îi de-a prietenului ceea ce dorește (Lc 11,5-8). În această parabolă Isus dorește să ne învețe să continuăm să îi cerem lui Dumnezeu ceea ce dorim. Așa că rugați-vă!
E rugăciunea o pierdere de timp în loc să facem ceva bun? Avem nevoie de ambele, atât de muncă cât și de rugăciune în viețile noastre. Amintiți-vă ceea ce a spus Isus Martei, care era ocupată în slujirea lui Isus pe când Maria stătea și îl asculta la picioarele sale, Márta, Márta, pentru multe te mai îngrijorezi și te frămânți, însă un [lucru] e necesar: Maria și-a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată” (Lc 10,41-42). Dacă nu ne rugăm zi de zi atunci cu siguranță există un gol imens în viețile noastre, gol din cauza căruia nu vom reuși să fim fericiți cu adevărat.
Nu la toate rugăciunile noastre primim și un răspuns, sau mai bine zis, nu primi răspunsul pe care îl dorim noi. Cu toate că nu toate rugăciunile primesc răspuns în modul în care ne dorim, noi tot putem vedea că tot am primit unele haruri, în urma acelor rugăciuni, chiar dacă nu cele dorite de noi. Avem planuri iar uneori planurile noastre nu sunt îndeplinite. Viețile noastre uneori se învârt în jurul lui eu sau mie. Dumnezeu are planuri minunate pentru noi, însă doar dacă îi permitem, le va și împlini. Un lucru e clar, că doar în viața viitoare vom înțelege pe deplin planul lui Dumnezeu. Chiar și după învierea lui Isus unii dintre discipoli lui Isus l-au întrebat când va restaura regatul lui Israel, după cum am auzit și în prima lectură de astăzi. Ei tot credeau că el este acel Mesia care îi va alunga pe Romani din Israel. Nu înțelegeau că el era un Mesia care tocmai îi salvase pe toți din păcat. Ei îl vor înțelege pe Isus doar atunci când îl vor primi pe Duhul Sfânt la Rusalii. Ei aveau nevoie de harul Duhului Sfânt la Rusalii pentru a-l putea înțelege pe deplin pe Isus. Asemenea lor, și noi, când așteptăm în rugăciune asemenea Mariei, femeilor, apostolilor și discipolilor înainte de Rusalii, și noi vom primi haruri prin rugăciune, haruri pe care nu le-am fi primit altfel.
În timpul acestei săptămâni precedente Rusaliilor, vă invit să ne rugăm cu toți asemenea Mariei, femeilor, apostolilor și discipolilor, pentru o nouă revărsare a Duhului Sfânt asupra Bisericii și a noastră a tuturor, pentru ca să răspundem mult mai bine lui Dumnezeu. Însă va trebui să credem că rugăciunea noastră va primi și răspuns. Rugați-vă ca celebrarea noastră de Rusalii să ducă la reînnoirea și însuflețirea bisericii noastre prin Duhul lui Dumnezeu. Amin
