In 17,20-26
După ce a ascultat timp de mai multe zile, și sa rugat pentru diverse cereri ale surorilor în timpul sfintei Liturghii de fiecare zi dintr-un convent de surori, un preot, nu a putut să nu observe o soră, căruia i-a și spus, Soră, e atât de frumos că îți amintești în cererea ta de săraci, bolnavi, victimele focului, dezastre, și diverse probleme ce ne afectează țara. Însă, nu te-am auzit niciodată să îl incluzi și pe preotul celebrant. Ce vreau să spun prin asta?
Ce vreau să spun e că cu toți dorim să fim amintiți și incluși în rugăciuni, mereu. O inimă care e mereu amintită în rugăciune nu e singura inimă plină de bucurie și har, ci și o inimă care se află deja la poarta cerului.
În textul evangheliei de astăzi vom vedea un alt fragment din rugăciunea lui Isus de la ultima sa cină, în care i-a amintit și s-a rugat tare pentru discipoli săi Tatălui său: Tată, ca toţi să fie una, după cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine…
Cu atât de puțin timp rămas, Isus începuse să se roage mai mult pentru alți decât pentru el. Însă el nu era genul de persoană care mai întâi se gândea la interesele personale decât la cele ale altora. Isus s-a rugat nu doar pentru discipoli săi, ci și pentru toți credincioși, ca și ei să învețe să se iubească unul pe altul, după cum El și cu Tatăl din ceruri, se iubesc.
Ați cerut vreodată cuiva să se roage pentru voi? Apreciem noi oare valoarea rugăciunii pentru alți? Cine are prioritate în rugăciunea noastră? Să nu fim niciodată egoiști în rugăciunea noastră. Isus ne invită astăzi să ne amintim de grijile, anxietățile, zbuciumul, problemele și chiar de convertirea celorlalți, ca toate acestea să fie incluse în rugăciunea noastră adresată lui Dumnezeu. Rugăciunea pentru ceilalți include faptul că noi suntem una în credință, una în problemele noastre zilnice, una în speranța pentru o viață mai bună. Să recităm acum o rugăciune, în tăcere, pentru cineva care are nevoie atât de mult de ea?
